Cărturești, Diverta, Humanitas. Cărturești, Diverta, Humanitas. Cărturești, Diverta, Humanitas. Cărturești, Diverta, Humanitas… Aceleași trei librării pe care le frecventez regulat. Am nevoie urgent de o carte? Humanitas de la Cișmigiu mă așteaptă călduros după liceu. Nu mai am ce să fac în mall? Intru puțin la Cărturești. Am ieșit la promenadă în Centrul Vechi? Trebuie neapărat să trec pe la Diverta. Mă cred eu mai diferită și merg în Cărturești Verona mai des decât în Carusel, dar în esență magazinele rămân aceleași – același decor, aceleași rafturi, aceleași titluri, aceleași prețuri, aceleași cărți care nu sunt în stoc, același tot. Nu mă înțelegeți greșit, iubesc cele trei librării enumerate mai sus. Nu degeaba sunt cele mai populare din București – o Sfântă Treime cunoscută ca pe „Tatăl nostru”. Totuși m-am cam plictisit de schimbul ăsta între Cărturești, Diverta și Humanitas. Unde mai e supriza că găsesc o carte pe care o caut de mult?
Deci mi-am pus căștile în urechi, gluga pe cap și am pornit într-o expediție de tipologie Dora Exploratoarea (numai că eu nu aveam nicio maimuță după mine și nu vorbeam singură). Care era aventura? Să găsesc niște hidden gems în materie de librării și anticariate. Acum îmi voi intra în pielea Dorei Exploratoarea și vă voi spune „Haideți cu mine, prieteni, să descoperim împreună (doar eu și voi să citiți) ce se ascunde printre străduțele mici ale Bucureștiului!”.
Prima dată am intrat în Trored, un mic anticariat localizat în zona Unirii. Inițial nu aveam prea multe așteptări – spațiul era destul de limitat, cu o singură încăpere cât debaraua lui Harry Potter. Tocmai d-aia mă inhibau și domnii librari care trebăluiau pe acolo, să nu cumva să mă ia la întrebări. S-au dovedit a fi foarte simpatici, pentru că m-au lăsat în treaba mea să iau fiecare raft la puricat, no questions asked. Revenind la camera noastră minusculă. Primul șoc a venit când am văzut cărți de Osamu Dazai la doar 15 lei. Starea în care se aflau era una impecabilă, nicio filă nelalocul ei, fără cotoare rupte și în niciun caz nu existau urme de îngălbenire ale paginilor. Mi-am mutat puțin privirea și ce să vezi? Titluri de F. Scott Fitzgerald la exact același preț și exact aceeași calitate. Pe măsură ce îmi plimbam ochii mai descopeream câte o carte, și încă una, și încă una. Nu lipseau nici titlurile preferate ale iubitorilor de Young Adult și fantasy, deși puțin mai scumpe – 20 de lei. Singurele minusuri pe care am putut să le identific au fost dimensiunea (abia m-am mișcat cu geaca și ghiozdanul Dorei Exploratoarea), dar și un radio care strica atmosfera și vibe-ul de cititor misterios și aesthetic. Chiar și așa, merită mult mai multă recunoaștere.Am continuat aventura la o stație de metrou distanță de Unirii, în zona Universității. Am ieșit pe la Hotel Intercontinental și am intrat cu așteptări ridicate în cel de-al doilea anticariat – Sala Dalles. De data aceasta nu se mai auzea niciun radio. Nu se auzea nimic în afara unor voci îndepărtate, pe măsură ce înaintam într-o cameră ce semăna cu un lobby de teatru (notă: am aflat mai târziu că Sala Dalles este, în același timp, și teatru). Primul lucru pe care l-am remarcat a fost o canapea roșie, imensă, foarte confortabilă doar din priviri. Am repetat procesul și m-am pus pe căutat, însă mi-am dat seama că situația nu era la fel de roz ca la Trored. Cărțile aveau un aspect mult mai vechi, iar cele de non-ficțiune, mai ales cele de istorie, le dominau pe cele de ficțiune. Am găsit, după multe căutări, și câteva titluri mai pe gustul meu, însă nu pot spune că se puteau compara la nivel de calitate și cantitate cu cele din Trored. Puncte în plus pentru canapea, totuși…
Am luat-o apoi, cu pași grăbiți, spre Universitate, căci se lăsa noaptea, iar Dora nu poate explora pe întuneric. Deja știam următorul checkpoint la care voiam să ajung, însă pe drum am avut un mic side quest și am dat de Târgul Cărții – un anticariat dintr-un lanț mai mare de astfel de librării. Afară la intrare erau poziționate mai multe cărți despre care puteai crede cu ușurință că sunt luate din biblioteca lu’ mamaie. În interior, am observat din prima o așezare mult mai sistematică a romanelor, cel puțin față de anticariatele de dinainte. Fiecare gen de literatură avea raftul său, unde scria mare cu roșu și prețul pentru care putea fi achiziționat orice volum de pe raft. Am observat, însă, o discrepanță destul de mare între prețuri – prețul cărților cu un aspect aproape nou se apropia de cele din librării, în timp ce prețul celor vechi varia între 5 și 20 de lei. Și aici era liniște ca la Sala Dalles, însă librăria nu mai era pustie. Am văzut surprinzător de mulți oameni care mai puneau câte o carte, și încă una, și încă una peste teancul pe care îl țineau deja în brațe. Nu-i condamn – anticariatul avea foarte multe titluri din toate genurile, deci aveai de unde alege. Aveau chiar și o secțiune de viniluri la care n-am apucat, din păcate, să mă uit, dar vă puteți duce voi și să mă anunțați dacă găsiți ceva.
Deja se făcuse întuneric de-a binelea, mămica mea mă căuta la telefon, însă eu nu îmi terminasem aventura. Am făcut dreapta pe Strada Doamnei și mai că era să ratez Antic ExLibris din cauza schelelor de renovare din exterior. Imediat cum am intrat am sesizat playlist-ul Gen Z care se auzea din boxele anticariatului. Pentru prima dată în explorarea mea mi-am dat jos căștile și mi-am început inspecția pe Sabrina Carpenter și Arctic Monkeys. Am găsit cărți din toate genurile, inclusiv romane grafice, la prețuri foarte bune pentru calitatea oferită. Nicio carte nu prezenta urme evidente de uzură, iar pe lângă literatura preponderentă în limba engleză, anticariatul mai avea și foarte multe produse de papetărie și divertisment: postere, figurine, agende, felicitări, viniluri, jocuri, post it-uri, căni, calendare, lumânări, și așa mai departe. Dimensiunea mare a librăriei poate fi atât un plus, cât și un minus, căci titlurile nu mai erau atât de compacte ca la Trored și trebuia să cauți mult mai mult. Totuși, dacă vii într-o zi când ai chef să iei zecile de rafturi la puricat, atunci Antic ExLibris e perfect pentru tine și bugetul tău.
Aș recomanda toate aceste anticariate? Nu neapărat. Cred că ar trebui să mergi în ele măcar o dată în viață? Absolut. Vei descoperi cărți foarte tari, indiferent de genul tău preferat, iar la finalul zilei vei avea un ghiozdan plin cu cărți și un portofel la fel de plin cu bani. Cărțile nu trebuie să fie sigilate ca să fie bune – pot fi citite și cumpărate din nou de către altcineva. Așa că ia cu tine un prieten, o maimuță sau doar o pereche de căști și aventurează-te și tu în în lumea anticariatelor. Îmi vei mulțumi mai târziu și tu și portofelul tău.
Text: Silvia Buscan
Foto: Ana Rosca
DTP: Maria Pavel
