
Cu toții avem acel grup de Whatsapp cu prietenii apropiați al cărui nume se poate situa oriunde pe un spectru, începând de la scandalos, și terminând cu bizar. Fie el „cei 3 mușchetari”, „hai țigară la afară” sau „Giulești-Crângași”, numele grupului devine un element simbolic și caracteristic în cercul de prieteni, fiind o referință pe care doar ei o înțeleg în totalitate. Cam așa se întâmplă și cu restul cuvintelor care sunt introduse într-un astfel de grup restrâns de oameni, căpătând înțelesuri complet noi și trecând prin repetate metamorfoze semantice în funcție de context. Așadar, am putea zice că fiecare friend group își creează propriul său vocabular unic, modelând limbajul obișnuit în cele mai creative (și, adesea, ciudate) moduri.
Am întrebat 100 de lăzăriști (sau, mă rog, am încercat) care sunt niște astfel de cuvinte sau fraze, ce au înțelesuri speciale în anturajele lor, iar răspunsurile, ei bine, am putea spune că au fost colorate. Dar până să ne avântăm în paginile glosarului marca LZR, este esențial să analizăm cum aceste sintagme pătrund în grupurile restrânse in the first place .
De multe ori, în timpul conversaţiilor pe care le port cu diverse persoane, observ cum printre argumentele mele se strecoară involuntar fraze și cuvinte care nu-mi aparțin. Îmi vine să zic: „stai, eu nu vorbesc așa”. Cuvântul se simte ciudat ieșind din gura mea, iar apoi îmi amintesc persoana de la care l-am auzit prima oară… După încă două-trei zile, mă trezesc că folosesc obsesiv cuvântul „baban” (și nu în mod sarcastic!) pentru a descrie orice obiect și parcă nu mai pot scăpa de el.
Și, deci, mă întreb: sunt cuvintele ca niște virusuri ce se transmit de la o persoană la alta prin aer? Dacă da, atunci de ce sunt anumite fraze și cuvinte așa contagioase? Și de ce le „luăm” până ce devin parte din vorbirea noastră curentă?
Răspunsul nu este neapărat că frazele acţionează precum virusurile sezoniere, ci mai degrabă noi ne comportăm precum copiii cu imunitatea scăzută.
Motivul principal ce stă la baza răspândirii cuvintelor nu este unul lingvistic, cum s-ar lăsa înțeles, ci unul social. Cu toții avem dorința subconștientă de a aparține unui grup, iar cea mai simplă metodă de integrare – cea care știm că funcționează încă de când eram mici – este cea a imitării. Involuntar, odată ce ne aflăm într-un cadru cu mai multe persoane, vom începe să preluăm atât gesturi, comportamente, cât și particularități de limbaj de la cei pe care-i admirăm. Cunoaștem bine conceptul, căci mulți dintre noi îl aplicăm încă de la grădiniță: dacă te comporți ca ei, vei fi unul dintre ei .
Apoi, odată ce ești integrat în grupul respectiv, să zicem că unul dintre prietenii tăi începe să folosească destul de des termenul „bugalicious” , inventat de el într-o zi oarecare. Cu timpul, prin simpla repetiție, cuvântul se strecoară și în vocabularul tău, deoarece creierele noastre funcționează în esență ca atunci când eram bebeluși: ni se repetă de multe ori un lucru, îl asimilăm. Procesul acesta lingvistic este cunoscut drept „Distribuţia Zipfian” și, pentru a-l înțelege mai bine, ni-l putem imagina drept un grafic al frecvenței cuvintelor.
Nu în ultimul rând, cuvintele sunt folosite de multe ori pentru a contura anumite stări și sentimente în memoria colectivă a unui grup. Spre exemplu, utilizarea unor termeni ce sunt asociați cu o excursie/tabără în care v-ați simțit bine este un mod eficient de a evoca starea aceea de familiaritate și confort între membrii grupului.
Până acum am vorbit strict de parcursul cuvintelor în grupurile de prieteni, din gură în gură, însă nu trebuie omis nici parcursul lor din mediul on-line , din tweet în tweet și din TikTok în TikTok. În ultima vreme, cuvintele și sintagmele atrăgătoare au devenit elementul esențial în crearea de conținut, mai ales în divertisment. Cu cât un cuvânt este mai nou, mai original, mai trendy, cu atât va atrage mai ușor atenția utilizatorilor, va deveni mai repede popular, și va fi preluat de o mare masă de oameni. Am fi zis că trendurile și micro-trendurile țineau de domeniul modei, însă acum le putem remarca și în limbajul folosit în mediul digital prin termeni precum: „brat summer”, „demure”, „ate”, „serve”, „opp” etc.
Frumusețea limbajului stă în flexibilitatea lui, în abilitatea de a fi modelat în atâtea feluri, păstrându-și totuși aceeași esență. Un fapt sau sentiment poate fi exprimat prin moduri nenumărate – depinde doar de creativitatea fiecăruia. „Și îngerii au demonii lor”, „noi să fim sănătoși”, „și când ne-o fi mai rău, așa să ne fie”, „mazna”, „talahon” – doar câteva cuvinte și fraze de-ale voastre care, scoase din contextul grupului de prieteni, nu au același sens, aceeași valoare semantică.
E interesant de observat cum limbajul poate fi personalizat, așa că, de ce nu, data viitoare când tu și prietenii tăi descoperiți și introduceți un nou cuvânt în vocabularul vostru, trece-l pe o listă. Peste ani, vei avea un întreg glosar al momentelor petrecute împreună.
Text: Clara Georgiță
Grafică: Ștefania Arhip
DTP: Alexia Voinea