
Ți-ai dorit vreodată să fii exchange student? Ai vrea să știi cum este să înveți într-o țară complet străină, la care visezi de ani de zile? Dacă răspunsul tău la aceste întrebări este afirmativ, articolul acesta este clar pentru tine. Probabil atunci când ai auzit de termenul „exchange student” te-ai gândit la programul ERASMUS, prin care poți studia câteva luni într-o altă țară. Totuși, cum ar fi dacă ți-aș spune că poți rămâne un an întreg în America, aproape pe gratis?
FLEX (Future leaders exchange) este un program sponsorizat de guvernul SUA pentru elevii de liceu din Europa și Eurasia. Prin această bursă, elevii călătoresc în Statele Unite ale Americii și învață un an academic complet într-o școală de stat, trăind alături de o familie gazdă. Sună bine, nu? În caz că nu știai, și tu poți aplica pentru această bursă fără să plătești nicio taxă! Dacă dorești să afli în continuare cum să aplici la acest program și să trăiești visul american pentru un an de zile, atunci acest articol îți este dedicat ție.
În primul și în primul rând, probabil te-ai întrebat: „Ok, dar ce presupune procesul de aplicare?”. Aplicațiile pentru programul FLEX se deschid în fiecare vară în luna august și se închid spre finalul lunii septembrie (la noi în țară). Prin urmare, ai destul timp să completezi întreg formularul, despre care vom discuta chiar acum. Intrând pe site-ul ais.americancouncils.org vei fi întâmpinat de un alt link către aplicația propriu-zisă pentru FLEX. Mai întâi, însă, va trebui să-ți faci un cont pe acest site ca să-ți salvezi progresul pe întreaga durată a formularului. După ce începi formularul de înscriere, vei primi toate informațiile necesare despre program.
Acum, aplicația se împarte în mai multe secțiuni, pe care poți să le completezi în orice ordine dorești tu. La finalul fiecăreia, poți apăsa pe butonul de „save” pentru a nu pierde niciun răspuns pe care l-ai scris. Formularul începe prin două secțiuni de prezentare, în care citești, din nou, informații despre program și aplicația pe care urmează să o completezi.
În următoarele etape, vei avea întrebări generale, necesare, cum ar fi orașul în care locuiești, data nașterii, numele complet, liceul pe care-l urmezi etc. Într-o altă secțiune, va trebui să-ți confirmi identitatea printr-un certificat valid, cum ar fi buletinul, pașaportul, certificatul de naștere și să atașezi o poză recentă cu tine.
Mai departe vei fi întrebat despre cunoștințele tale în limba engleză, înainte să începi partea interesantă a formularului: cele trei eseuri de maximum 300 de cuvinte. Personal, mi-aș fi dorit ca limita să fie mai ridicată, dar aceste texte pe care le vei redacta îi vor convinge pe cei care îți evaluează aplicația dacă vei trece mai departe sau nu. Deși întrebările se schimbă în fiecare an, îți pot spune că va trebui să scrii despre anumite experiențe din viața ta și cum ai reacționat în fiecare situație.
După acestea, formularul este ca și terminat, tot ce-ți mai rămâne este să apeși „Submit your application” și să speri că vei trece mai departe. Din păcate, nu aici se termină aplicația ta! La câteva ore după ce ai trimis formularul, vei primi un mail cu un test ușor de engleză online, pe care trebuie să-l completezi în 15 minute și ai 24 de ore la dispoziție să-l începi, din momentul în care ai primit mailul. Scopul acestei examinări este să observe abilitățile tale în limba engleză, înainte de a trece în următoarea etapă a programului.
Dacă paragraful de mai sus te-a intimidat, nu te îngrijora, e multtt mai ușor decât pare. Personal, am completat formularul în două zile, însă poți să-l termini și în câteva ore dacă-ți dorești. Crede-mă când îți zic că nu vei regreta deloc faptul că te-ai înscris la un astfel de program; Imaginează-ți cum ar fi să înveți un an întreg în America fără să cheltui literalmente niciun ban.
Acum, ipotetic vorbind, ce s-ar întâmpla dacă ai trece de primele două etape ale programului, adică de aplicația online și testul de engleză? Răspunsul îl vei primi în aproximativ o lună de când ți-ai trimis aplicația, adică în perioada octombrie-noiembrie. În momentul actual, eu, stimatul domn redactor al acestui articol, mă aflu în perioada de așteptare și nu aveți idee cât de mult îmi doresc să primesc mail-ul de confirmare, care mă anunță că am trecut în semifinală. Lăsând la o parte visele și revenind la întrebarea inițială, următoarea etapă constă într-un interviu de grup și unul individual, încă trei întrebări de tip eseu, o aplicație online și multe documente. Elevii selectați după această evaluare vor parcurge și un test complex de limba engleză.
Chiar dacă, poate, tot acest program sună prea bine ca să fie adevărat, spre norocul meu, am avut ocazia să-i iau un interviu colegei noastre de liceu, Daria, din clasa a XII-a H, care a fost exchange student anul trecut cu ajutorul bursei FLEX. Acest articol nu ar fi fost complet fără interviul ei și îi sunt extrem de recunoscător pentru toate informațiile și timpul acordat.
Într-o zi însorită dintr-o după-amiază frumoasă de toamnă, m-am întâlnit cu stimata doamnă Daria. Pornind de la liceu, am plutit spre locul venerat de majoritatea lăzăriștilor, o adevărată comoară a Bulevardului Regina Elisabeta, un loc intitulat „Cafeteca”. După ce am înșfăcat un chai latte și un americano, ne-am așezat și am început interviul. În continuare veți putea observa cele mai interesante fragmente și întrebări din conversația noastră. Atenție: Această conversație vă poate răspunde la întrebări legate de programul FLEX pe care nu le puteți găsi pe internet, prin urmare, citiți cu atenție:
„-Wow, mă simt ca o bunicuță… mi-am scris toate întrebările pentru interviu într-un carnețel verde…Ce ar fi să începem cu o întrebare legată de procesul tău de aplicare la acest program. Care a fost experiența ta cu întregul proces al aplicației?
-Păi, după etapa preliminary, pe care o poate da oricine, primești mail-ul că ești semifinalist, urmat de o etapă mai aglomerată pentru că trebuie să iei documente de la medic, istoricul tău de la școală, scrisoare de recomandare de la un profesor etc. Pe lângă partea asta logistică, mai e un formular online, în care îți cer detalii despre tine și cum te-ai potrivi în comunitatea lor, un interviu individual și unul de grupă, plus un test fizic în care scrii 3 eseuri în 45 de minute. Actually, eu am aplicat la programul ăsta și în clasa a IX-a, dar am ajuns numai în semifinală. Am reaplicat în a X-a și a fost o decizie destul de impulsivă. Totuși, n-am vrut să renunț la visul ăsta și îmi doream foarte mult să experimentez cultura, viața de acolo și overall să trăiesc the american dream.
-Super! Ai putea să ne spui cum ți s-au părut persoanele, comunitatea și școala în America, în comparație cu România?
-E foarte diferit acolo…Și la bază sistemul de învățământ e diferit. La școală, tu îți alegi materiile în afară de vreo 2-3 clase obligatorii: la mine, engleză și istorie, în rest ai libertatea să-ți alegi tu ce vrei să înveți. Sunt mai focusați pe partea practică, ca să înțelegi și nu doar să memorezi. Îmi place că poți să faci ce vrei tu, ce-ți place ție. Cât despre program, depinde de școala ta- eu începeam de la 8:15 și terminam la 15:00, iar la mijlocul zilei aveam lunch break când mergeai în cafeteria și mâncai. Mai era diferit faptul că trebuia să mergi dintr-o clasă în cealaltă pentru fiecare oră, iar colegii, de asemenea, se schimbau de la oră la oră…Profesorii mi se păreau mult mai implicați, iar relația elev-profesor era mult mai casual și deseori puteai să te împrietenești cu ei. Și colegii erau mult mai diferiți, dar, cel puțin unde am fost eu, majoritatea erau foarte deschiși să cunoască elevi de schimb și să afle mai multe despre cultura mea.
-Cum te-ai descurcat cu engleza, vorbind-o încontinuu? Ai avut vreun impediment?
-Aici pot să vorbesc doar despre mine, dar eu m-am descurcat destul de bine cu engleza. În general e super ok și oamenii de acolo sunt mult mai permisivi cu greșelile, nu ca în România. Pe mine mă întrebau americani cum să scrie cuvinte în engleză…La ei se învață engleza, cum noi învățăm româna, nu pun accent pe regulile gramaticale.
-Sincer, acum îmi doresc și mai mult să merg în America…Trecând mai departe, cum a fost familia gazdă la care ai stat tot anul? Vreau să ne povestești un pic despre asta.
-Din nou, experiență personală, dar love love love them. Am avut o familie gazdă minunată. Am avut mamă, tată gazdă, doi frați gazdă, unul de 16 ani, altul de 13 și o soră gazdă de 19 ani. Cel puțin familia mea mai găzduise mulți elevi de schimb în trecut. Ne-am înțeles super bine, dar primele 2-3 săptămâni, poate o lună, până te acomodezi te vei simți puțin…out of place, până când simți că devii la propriu un membru al familiei. Familia gazdă îți asigură, oricum, 3 mese pe zi și camera ta. Mai mult, aici depinde de ei dacă-ți cumpără unele obiecte cum ar fi șampon, haine etc sau dacă ți le cumperi tu din bursa lunară de 200 de dolari.
-Prin ce proces/ce documente a trebuit să aduci ca să rămâi în Lazăr după anul tău de schimb și să continui pur și simplu în clasa a XII-a?
-Trebuie să aduci din State foaia matricolă, pe care trebuie să te duci să le-o ceri; A trebuit tradusă, deci cred că singurul cost pe care poți să-l ai ca să-ți echivalezi anul este traducătorul autorizat, care-ți rescrie documentele. În rest, o cerere făcută la secretariat, foaia matricolă, buletinul, le lași acolo și ei o să le trimită la minister…sau inspectorat și îți echivalează anul.
-Știu că există și o persoană care e aproape de voi constant. Poți să-mi spui despre persoana respectivă și cum te-a ajutat/ care a fost rolul ei?
-Da, deci, pe lângă familia gazdă, mai este această persoană numită local coordinator care este, de fapt, persoana care s-a ocupat să-ți găsească familia gazdă. Ei stau, în general, destul de aproape de tine și la local coordinator puteai să apelezi pentru orice problemă, legată de tine sau de familia gazdă. E persoana ta de contact. Ai și întâlniri lunare, în care doar stai de vorbă cu respectivul și vorbiți despre cum te-ai adaptat, familia gazdă etc.
-Mhm, foarte tare. Acum, o întrebare pe care, personal, de abia așteptam să ți-o pun: Acum că ești a XII-a, crezi că te-a afectat faptul că ai făcut a XI-a în America? Este materia de a XI-a din America asemănătoare cu cea din România?
-Cel puțin pe mine nu m-a încurcat foarte mult faptul că am făcut anul în America, pentru că la materiile non-esențiale, adică cele care nu sunt pentru BAC, oricum nu prea folosești materia, maximum la un test inițial. N-am avut nevoie de materia de la istorie din clasa a XI-a, BAC-ul e din materie de clasa a XII-a. La română, ca să recuperez, m-am apucat de meditații, deși urma oricum să fac asta. M-am apucat de ele mai repede, din vară. Am plecat din România în august și m-am întors în iunie. Clasa a XII-a ar fi oricum dificilă și dacă pleci și dacă nu pleci în America. Eu mi-am asumat chestia asta, mi-am zis că nu vreau să pierd oportunitatea asta pe ce poate fi anul viitor…Deși, da, am de învățat, momentan mă descurc, plus că avem programul pilot în liceul nostru, care mă ajută.
-Oo, o altă întrebare interesantă: Ai cumva materiale în română ca să-ți fie mai ușor sau totul este în engleză?
-Totul e în engleză. E o școală americană cu 700 de elevi, nu au materiale în română. Totuși, profesorii te înțeleg că ești elev de schimb și poți să ai o perioadă la început de acomodare, unde te iau mai ușor.
-Ca activități extrașcolare, ce opțiuni ai? Știu că se bazează foarte mult pe activitățile astea.
-Da, ai foarte multe activități. Există un club pentru tot. Eu am fost implicată pe partea de humanities. Am fost parte din speech, trupa de teatru și mock trial. (note: articolul este deja prea lung, așa că am transcris foarte puțin la unele întrebări)
-Ai vreun sfat pentru cei care ar dori să aplice la FLEX?
-Doar să nu se gândească numai la „ce au nevoie” ca să fie acceptați. Adică o să se uite la personalitatea ta și la cum te-ai descurca într-o nouă comunitate, nu au criterii de genul: 20 de cluburi, 200 de ore de voluntariat, 10 pe linie etc. Încearcă să te prezinți pe tine în eseurile alea din prima etapă. Nu este un an de schimb doar de studiu, este și unul cultural.
-Părinții mei sunt puțin contra ideii de a sta în America un an, din cauza faptului că se știe că nu este un continent tocmai sigur, plus school shooting-urile de care am auzit cu toții. Ce părere ai despre asta?
-De aceea suntem și plasați în comunități/orașe mai micuțe. În locul în care stăteam eu, toată lumea se cunoștea cu toată lumea, mă salutam cu oricine, nu m-am simțit niciodată unsafe în comunitatea mea, adică era foarte peaceful, nu se întâmpla nimic rău. Nu suntem plasați de către FLEX în state cu o populație foarte mare… De exemplu, eu am fost în Iowa.
*(am văzut poze din America, și pot spune că acum îmi doresc enorm să fiu exchange student)
„-Dacă nu se aude ce am vorbit pe înregistrare…Nu știu ce mă fac. Cred că am cam terminat, o închid acum.”
Am mai stat la o mică bârfă cu Daria despre experiența noastră în Lazăr și am discutat despre cluburi și profesori. După aproape două ore de vorbit, în pahare rămăseseră câteva cuburi mici de gheață, iar muzica jazz de pe fundal devenea din ce în ce mai tare, așadar întâlnirea s-a oprit la scurt timp după. Îi mulțumesc, din nou, Dariei pentru discuția magnifică pe care am avut-o și i-am promis că o s-o anunț când va fi postat articolul și dacă voi fi acceptat în semifinala programului FLEX.
Nu regret sub nicio formă faptul că am aplicat la acest program și sunt nespus de entuziasmat să primesc un răspuns. Chiar dacă nu știu dacă am trecut mai departe sau nu, a fost o experiență în sine completarea primelor două etape ale programului. Dacă ai citit până la final, consideră acest articol semnul tău și aplică pentru bursa FLEX anul viitor!
Post-scriptum: Recitind acest articol la aproape o lună de când a fost scris, am venit cu o veste scurtă. Stimatul vostru domn redactor nu a trecut în semifinala programului FLEX, însă nu regretă nimic. În orice caz, dacă tu, cititorule, încă ai oportunitatea de a te înscrie în acest program – nu ezita, căci n-ai nimic de pierdut!
Text: Andrei Lugoj
Grafică: Ștefania Arhip
DTP: Rebeca Badea