Se spune că prima zăpadă este specială,
Că sufletele pereche se nasc sub fulgii de omăt.
Se spune că iarna oferă o dragoste glacială,
Iar în frigul tău îmi permit să mă afund, să mă desfăt.
Se spune că iubirea este ca vântul aprig de decembrie târzie
Ce te surprinde, lăsând în urma sa obraji trandafirii.
Se spune că peisajul nopților albe dă un iz de fantezie
Și mă las să uit că ficțiunea e falsă, o iluzie a gândirii.
Se spune că percepția se schimbă cu anotimpul,
Iar eu mă întreb de ce răcoarea nu mi-a pătruns încă în oase.
Eu spun că percepția se schimbă cu tipul;
Tu mi-ai devenit iarna frumoasă în nopțile geroase.
Se spune că atunci când ți-e lumea mai dragă
Să te aștepți să pierzi ceea ce iubești mai mult.
Nu găseam, în trei luni de iarnă, ceva să mă atragă.
Chiar și când îți întorci spatele, tu ești colindul pe care îl ascult.
Se spune că iarna sosește în fiecare an, în orice situație,
Iar eu rămân imună la amuzamentul colectiv.
Obișnuiam să urăsc lunile înghețate fără explicație,
Măcar acum tu ai putut să-mi oferi un ultim lucru, un motiv.
Iar gerul tot mai vine
Și mă sufoc continuu
Sub un strat de nea.
Iar zăpada tot mai cade
Dar de data aceasta,
Cad și eu cu ea.