A trecut și această vară.
Și ce vară!
Nu-mi doream să se termine;
nici timpul petrecut cu tine,
nici apusurile de la ora 8
și nici să uit că m-ai învățat să-not.
Acum nopțile-s mai lungi,
ploaia pare infinită
Și eu nu pot să-mi alung
senzația că aș fi părăsită.
Copacul din fața casei mele
s-a îngălbenit de-atâta vreme.
Îmi amintește cât timp a trecut
de când nu ne-am mai văzut.
Dar într-o seara friguroasă,
pe aleea cu frunze galbene mergând,
nu mă așteptam ca în cale să îmi iasă
un cunoscut alergând.
M-ai întâmpinat cu o îmbrățișare,
M-ai îmbrăcat cu a ta jachetă,
M-ai privit profund și cu ardoare
ca și cum aș fi fost o amuletă.
Însă tu ai devenit amuleta mea,
jacheta o port și acum.
M-ai învățat să-mi placă toamna:
are mirosul tău de parfum.
Text: Irina Nițu