Invisible Visible String

Câteodată simți că lipsește ceva? Cineva? Poate te-am luat cam tare din start, însă țin să te întreb, cât de pragmatic ești? Un realist incurabil care nu crede în teorii ce nu au fost demonstrate? Cum să încerc eu să-ți explic că invisible string theory este o teorie veridică și nu doar o fantezie, o eroare logică sau o plictiseală puerilă a unor oameni cu prea mult timp liber? Dar cum să nu încerc?

Sper că nu te-am sufocat cu un asemenea chestionar în care nu poți bifa răspunsul de la 5 la 1: cel mai mult / foarte / așa și așa / puțin / cel mai puțin. Însă la ce se referă ,,teoria sforii invizibile” și ce știi despre ea în afara faptului că sună mai bine în engleză? Ei bine, această teorie a luat naștere în Asia, unde a fost populară. Este posibil inspirată chiar din proverbul chinezesc ,,o sfoară roșie invizibilă face conexiunea celor ce sunt destinați să se întâlnească, indiferent de timp, loc sau circumstanțe”. Astfel, respectiva sfoară se poate ,,încurca” sau ,,întinde”, dar fără să se rupă vreodată. Însă poate vă întrebați cum poate fi sfoara, concomitent, și roșie, și invizibilă? Acest lucru se poate explica prin faptul că în cultura chineză, culoarea roșie simbolizează fericirea.

Oare această teorie e pură ficțiune, o conspirație a simplei coincidențe, sau are un fundament solid în spate? Spre exemplu, nu este fascinant cum o prietenă, uitându-se prin fotografii vechi, a descoperit cum în spatele ei stătea la poză băiatul ce avea să-i devină iubit? Poate cum un coleg este aşezat într-o poză de la festivitatea de închidere a clasei a VIII-a lângă fata ce urma în câteva luni să-i ajungă colegă de bancă, așezat lângă ea, însă fără a privi în direcția ei sau măcar a o observa. Desigur, mai cunosc un caz în care doi amici au fost amplasați în background-ul fotografiei unul altuia. În prezent formează un cuplu, dar ei au fost prezenți în aceeași cameră la 9 ani. Pentru că, până la urmă, teoria nu se bazează doar pe o legătură puternică, ci și pe o ață care atrage respectivele persoane, însă nu le oferă ocazia să se întâlnească la momentul nepotrivit (poate cu un motiv, vă invit pe voi să-l găsiți).

În ultimul timp, am văzut cum invisible string theory este portretizată în diferite arii artistice, cum ar fi filmul, cartea sau chiar muzica (asta este pentru toți swifties care citesc Revista LZR), dar putem oferi exemple și din istorie, cum ar fi Pierre și Marie Curie care s-au complăcut în știința pe care o descopereau, zilnic încurajându-se în acest stil de viață. Desigur, pentru că teoria nu reflectă doar asupra relațiilor romantice, ci și platonice, putem discuta și despre cum Paul McCartney și John Lennon, faimoșii membri din Beatles, au supraviețuit unei vieți tumultoase încă din copilărie, distanțându-se zeci de ani mai târziu, ca totuși să se împace ulterior (firul se întinde, se încurcă, dar nu se rupe). În cărți, întâlnim această strategie de a creiona două personaje, fie că se referă la partea teoriei de legătură sinergetică, puternică și continuă (adică avem o adevărată conexiune siameză, acel ,,mă gândeam la tine şi mi-ai dat mesaj” sau când ziceți acelaşi lucru în acelaşi timp, pur şi simplu vă completați), sau la a întâlni oamenii la momentul potrivit, când ambii sunt pregătiți. The Fault in Our Stars (John Green, 2012) se învârte asupra iubirii translucente dintre doi adolescenți bolnavi în stare terminală; Alchimistul (Paulo Coelho, 1988) se rezumă la faptul că întreg universul conspiră pentru a-ți îndeplini dorințele; chiar și bine-cunoscutul Harry Potter (J. K. Rowling, 1997) ilustrează dragostea întârziată și mult așteptată (apărută abia în ultimul volum) dintre Ron și Hermione. Cât despre filme, aș da ca exemplu pentru voi Titanicul , unde Rose și Jack s-au întâlnit pentru a-și trăi marea și unica lor dragoste – ca dovadă, Rose, pe patul de moarte, după ce a trăit o viață fericită și plină de idile și călătorii, pe patul de moarte îi stătea inima / mintea, tot la băiatul pe care l-a cunoscut undeva la 72 de ore pe un vas de croazieră. Și v-aș mai povesti și de alte filme sau seriale, însă timpul și paginile se scurg.

Într-o finală notă, vreau să aduc în discuție și cât de strâns se leagă această teorie de we meet people twice theory, astfel încât se susține că avem ocazia să cunoaștem o persoană nu de una, ci de două ori, a doua oară fiind timpul când va însemna mai mult pentru tine și va simboliza un început cu totul diferit.

Și statistic vorbind, până la vârstă asta (în adolescență în principiu), deja știi persoana alături de care poate vei alege să-ți petreci viața, doar nu ai cunoscut-o îndeajuns. Viața vă va oferi oportunitatea să vă întâlniți aşa cum trebuie, când trebuie, unde trebuie, doar dă-i şansa să-ți ofere această ocazie.

Text: Gheorghe Daria
Grafică: Maria Baciu
DTP: Calin Sofia și Mihaela Ursu

Contact Us