Cu toții știm cât de importantă este Ziua Mamei și câte flori, cadouri și felicitări se oferă. În acea zi este imposibil să nu vezi pe cineva pe stradă cu astfel de lucruri, grăbit să ajungă la destinatar. Și totuși, oricât de frumoasă este această sărbătoare care ne îndeamnă să fim recunoscători pentru mamele noastre, toată lumea uită de Ziua Tatălui. Tu știi când este? Nu căuta pe Google că trișezi! Ei bine, astăzi, 12 mai, deși crezi că e o zi oarecare și poate încă ești cu gândul la momentele celebrului 9 mai al lăzăriștilor, este Ziua Tatălui. Așa că, prin intermediul acestui articol, m-am gândit să începem o aventură, răsfoind paginile cărții cu amintiri și să le selectăm pe cele mai dragi cu tații noștri. Vă invit într-o călătorie cu trenul, fiecare vagon va avea temă proprie, iar la final vom avea o surpriză. Să pornim!
Acest tren este constituit din 3 vagoane și, desigur, o locomotivă. Pentru a le traversa pe toate într-un mod cât mai interesant, vom începe traseul de la final. În ultimul vagon pluteşte un miros de nostalgie care te amețește, iar când te uiți pe geam vei retrăi acele core memories cu tatăl tău care te-au format pe tine ca persoană. Printre ele regăsim o imagine încețoșată, din cauza timpului care a trecut și a memoriei, a unui copil speriat, dar totuși hotărât, care încearcă să învețe să meargă pentru prima dată pe bicicletă. Atenție, fără roți ajutătoare! În spatele copilului se află un tată care ține de șa și zâmbește încurajator. I-a promis că nu o să îi dea drumul copilului, însă i-a trădat încrederea, pentru că atunci când se uită înapoi, vede în depărtare o figură paternă mândră. Aici, amintirea are 2 posibile finaluri: ori a continuat să pedaleze fericit, ori s-a speriat de lipsa acelei siguranțe oferită de prezența tatălui și a căzut, lovindu-și năsucul prețios. Tu în care dintre ele te încadrezi? Întorcându-ți capul spre celălalt geam, vei fi absorbit probabil de o amintire mai puțin plăcută în care te vezi plângând la masa din bucătărie pentru că nu înțelegi cum se rezolvă problema la matematică, iar lacrimile curg șiroaie peste caietul cu pătrățele, în timp ce tatăl tău îți explică a mia oară. Dacă am mai rămâne puțin în acest vagon, cu siguranță nu am mai pleca din el. Aceste evenimente și bune și rele cu tații noștri ne-au ajutat să ne dezvoltăm și să facem contact cu lumea din jurul nostru.
Ajungând în cel de-al doilea vagon, simțim în aer mirosul specific al taților, un amestec de cremă de ras și parfum bărbătesc, deoarece, în acest compartiment vom întâlni trăsăturile specifice lor. Pe patru locuri ale vagonului se află un pachet de biscuiți, o minge de fotbal, o pungă de haine și sigla de la Dedeman. Probabil te întrebi: ce legătură au toate aceste obiecte random cu tații noștri? Ți s-a întâmplat vreodată să mănânci niște biscuiți și să îi spui, în trecăt, tatălui tău că sunt foarte gustoși, iar apoi a doua zi să te trezești cu cinci pachete pe birou? Parcă nici nu te lasă sufletul să îi spui că după 2 luni te-ai plictisit de ei, pentru că îi cumpără în continuare, iar tu îi mănânci ca să îl vezi mulțumit. Cât despre mingea de fotbal, cred că este evident că fiecare tată are cel puțin un sport preferat pentru care și tu ai dezvoltat o pasiune, iar acum aveți acest lucru în comun. Fie că este fotbal, box, tenis sau baschet, nu ratezi niciodată ocazia de a urmări un meci împreună cu el. Al treilea obiect, punga de haine, simbolizează o tradiție a fiicelor de a veni acasă entuziasmate după o intensă sesiune de shopping pentru a face parada modei cu noile achiziții în fața tatălui care aprobă din cap și care își dă, cât poate el mai bine, cu părerea. Ajungând, la ultimul, dar nu cel din urmă obiect, îți răsună în minte replica: ,,Pregătește-te să plecăm! Mergem în oraș!”, ca mai apoi să te aranjezi și să te aducă în Dedeman, fiind în căutare de o nouă trusă de șurubelnițe. Știu, dezamăgitor, dar, hei, măcar ai ieșit din casă!
Pășind cu atenție în primul vagon, auzim ecouri de râsete. Acestea reprezintă stările taților care, de obicei, sunt pozitive. De cele mai multe ori îi vedem râzând, însă, deși încearcă să fie puternici pentru familie, probabil, în interior, se simt și triști sau nervoși, dar nu vor să arate asta pentru a nu ne afecta. Chiar și atunci când nu par interesați să vină, ei se strecoară la festivitățile de început/final de an școlar ca să ne vadă, ceea ce dovedește cât de mult ne iubesc. Să nu uităm de clasicile emoticoane cu care răspund la mesaje pentru a-și exprima starea de spirit: pe locul unu avem mâna în semn de okay folosită cel mai des, pe locul doi se află paharele de șampanie ce se ciocnesc pentru a sărbători chiar și cea mai mică reușită, iar locul trei este reprezentat de un omuleț, fie dansator sau altceva. Cred că toți au aceste emoticoane la îndemână, dar nu acesta este principalul mod în care își manifestă firea lor veselă. Ați ghicit ce urmează? Este vorba despre glumele de tați (dad jokes) care chiar dacă pot fi seci, fiind spuse de tatăl tău, sunt mult mai amuzante. Am încercat să integrez câteva în acest articol; am întrebat o prietenă dacă reușește să extragă câteva de la tatăl ei și în momentul în care i-a explicat în ce constă acest termen de dad jokes, răspunsul lui a fost unul caracteristic: ,,Glume seci? Eu nu spun glume seci.” Reacția tatălui meu a fost una asemănătoare, dându-mi replica: ,,Nu îmi vin așa la comandă, ele vin de la sine, la momentul oportun.” Într-adevăr, sunt de acord cu el.
Pierdut/ă printre gânduri în acest vagon se aude o voce de bărbat care spune: ,,Până aici ați plătit!”, semn că trenul a ajuns la destinație. Confuz/ă, te îndrepți spre locomotivă ca să te întâlnești cu conductorul care este chiar tatăl tău și care murea de nerăbdare să spună cunoscută glumă a sa. Indiferent de gara în care s-a oprit, călătoria nu se oprește aici, pentru că mai sunt multe de văzut în această lume mare, iar tații noștri vor fi mereu alături de noi.
Așa că, haideți să le urăm taților care ne surprind cu o gustare delicioasă, care ne susțin toate deciziile, care ar face orice să ne vadă zâmbind, la mulți ani!
Text: Irina Nițu
Foto: Miruna Sommer
DTP: Ioana Tănase