Două suflete complementare – Maria și Ioan – ce se găsesc, se atrag, se pierd, apoi se regăsesc în alte timpuri, în alte locuri, în alte corpuri, dar sub aceleași nume. Viețile lor se întrepătrund oricând și oriunde: cei doi sunt mereu ghidați, poate de vreo putere astrală, unul către celălalt. De aceea, povestea lor de dragoste este ca nicio alta, desfășurându-se pe parcursul mai multor decenii și ilustrând, în funcție de perioadă, abordările tinerilor în materie de romantism. Vă invit, deci, să vă îndrăgostiți și voi prin timp, alături de Maria și Ioan…
1904 – „Meet cute” la horă
Maria se duce cu prietenele ei la hora din sat, într-o seară de duminică. Acolo, pe câmpul larg, un grup mare de flăcăi nerăbdători așteaptă venirea tinerelor în ii de sărbătoare, cu năframă roșie și opinci. Odată strânși, lăutarii încep să cânte o melodie rapidă și, împins de tovarășii lui, Ioan o invită pe Maria la dans. Se învârtesc, amețesc, se privesc în liniște, își zâmbesc, apoi nu știu ce să-și spună unul altuia. Se mai învârtesc o dată în horă, încep să râdă, să discute…Curând cerul se aprinde în nuanțe aurii – soarele apune peste sat – iar Ioan o conduce acasă pe Maria, prietenele ei rânjind pe marginea uliței. La casa părintească, Ioan cere voie tatălui Mariei să se plimbe și a doua zi cu ea, pe malul râului…
1934 – Serenadă la cămin
Maria, studentă la Litere în primul an, tocmai se mută la cămin. Ioan, de la Drept, o vede des la întâlnirile studenților, mereu radiantă și vorbăreață – o admiră de la distanță. El decide să se înscrie la cenaclul literar la care participă și ea, însă aceasta nu-l remarcă în rândul colegilor. Ioan, prea timid ca să vorbească cu ea pur și simplu, se împrietenește cu un alt tânăr student, chiar iubitul colegei de cameră a Mariei. Astfel, din mână în mână, Ioan lasă scrisori de dragoste la ușa Mariei, îi trimite bilețele cu poezii compuse stângaci de el, buchețele de flori și cutii de bomboane…Maria, întâi derutată de aceste gesturi insistente, începe să dezvolte la rândul ei afecțiune pentru acest admirator secret. Într-o seară, Ioan își face curaj și se prezintă în fața ușii Mariei cu o chitară în mână. Maria roșește instant și aproape îi dau lacrimile ascultându-l…
1964 – Confesiuni pe The Beatles
Maria și Ioan sunt colegi de bancă deja de doi ani. Maria îl ajută mereu când nu înțelege o lecție, îi împrumută cărți și creioane, iar Ioan o așteaptă dimineața în fața blocului pentru a merge împreună la liceu, uneori aducându-i și câte o floare, doar așa, „prietenește”. Într-o vacanță, Ioan organizează o seară dansantă la el acasă, fiind singurul din clasă care are discuri cu muzică nouă, aduse din Vest, cu ajutorul bunicului lui, un mare muzician înaintea comunismului. Maria ascultă, astfel, pentru prima dată, la pick up-ul lui Ioan, The Beatles, The Rolling Stones și Bob Dylan. Cei doi dansează până noaptea târziu, în micul apartament plin de colegi și prieteni, simțindu-se totuși singuri pe lume. Când vecinii îi amenință că vor suna autoritățile dacă nu opresc muzica, tinerii se despart și fiecare pleacă grăbit spre casă. Ioan o oprește pe Maria în pragul ușii și-i recunoaște că i-a invitat pe toți doar pentru a se apropia de ea. Maria, emoționată, dezvăluie că și ea îl place de ceva timp… Cu o strângere de mână, Ioan îi promite că a doua zi o va plimba cu barca pe Lacul Cișmigiu…
1994 – „Am învățat asta pentru tine”
Receptorul telefonului tremură în mâna lui Ioan, cât el repetă în minte ce-i va spune Mariei când va răspunde. O ştie de când erau mici, au copilărit împreună, în parcarea blocului şi la locul de joacă…Atunci când în sfârșit își face curaj și sună, la capătul liniei răspunde mama Mariei. Ioan se încurcă, stânjenit, și inventează o scuză – are nevoie să împrumute o anume carte de la Maria. Ea este chemată la receptor. Cu vocea tremurândă, Ioan îi explică motivul telefonului: vrea să o invite în oraș, la un club nou de jocuri, pentru un suc și o partidă de biliard, dar nu ca la alte plimbări prin parcuri sau ieșiri cu gașca blocului, de data asta vrea să fie diferit. De la capătul liniei se aude, ușor, surâsul Mariei și un „Da, sigur!” plin de speranță…Ce nu știe Maria este faptul că, de o lună, Ioan a mers în fiecare weekend la clubul de biliard pentru a învăța să joace ca un expert, ca să o impresioneze…
2024 – Însemnătatea unui like la story
Maria iese în oraș, la club, pentru ziua de naștere a unei prietene. Este machiată mai special, îmbrăcată elegant, așa că nu ratează oportunitatea de a-și face o mie de poze în oglinda din baia clubului. Entuziasmată, postează una dintre poze la story. Peste ceva timp, observă că Ioan, un băiat din liceu, i-a dat like la story. L-a mai observat pe Ioan pe holuri și mereu i s-a părut drăguț, like-ul acela bucurând-o până peste măsură. A doua zi, pentru a fi sigură, mai pune un story. Din nou, Ioan este primul care să-i dea like. Mariei nu-i vine să creadă. Deja la al treilea story pe care-l pune, Maria primește un mesaj de la Ioan și astfel începe o conversație oarecum inconfortabilă despre școală, profesori, hobby-uri și altele. După lungi discuții fragmentate, Ioan o invită în oraș, pentru a se cunoaște mai bine și ajung să meargă într-un mall, la cinema, reușind, cumva, să rateze complet scopul inițial al ieșirii. La finalul zilei, cei doi râd dându-și seama că sunt la fel de străini unul pentru celălalt ca la început, și-și dau din nou întâlnire, de data asta la o cafenea în centru…
2054 – ???
10AN se plimbă liniștit cu mașina lui zburătoare, ascultând în căștile cu CIP de ultimă generație rețeaua radio numită „Gândurile voastre”, la care sunt efectiv difuzate gândurile oamenilor din proximitate. Acesta aude un gând care îl sensibilizează…gândul unei fete pe nume M4R14. Cei doi fac astfel cunoștință telepatic, începând imediat să converseze pe dispozitivul HologramTime. Își petrec acum serile luând cina „împreună”, unul la masă cu holograma celuilalt, râzând de modurile simpliste și caraghioase în care oamenii ieșeau la întâlniri cu zeci de ani în urmă…
Text: Clara Georgita
Foto: Sorana Ilie
DTP: Rebeca Badea
