O odisee în pixeli: de la flipbook la infinit

Deși în timpul săptămânii trezirea matinală însemna o sâcâitoare reamintire a programului de școală, azi îți începi ziua cu plăcere, încă de la primele ore ale dimineții. Este sâmbătă, iar singura ta grijă constă în a scotoci entuziasmat prin pat, pentru a găsi mai repede telecomanda de la televizor. Cartoon Network, Boomerang, Disney Channel sau poate un clasic DVD Looney Tunes? Decizia se află negreșit printre cele mai încurcate și iritante dileme ale copilăriei, o perioadă ascunsă în fiecare dintre noi – după tărâmuri din bomboane și gheață, vacanțe de vară în Oregon, misiunile misterioase ale unui ornitorinc sau într-un joc de-a șoarecele și pisica.

Încă de la imaginea emblematică a primului Mickey Mouse la timona vasului cu aburi, putem spune că desenele animate au influențat semnificativ cultura pop a multor generații. Forme, culori, tematici diverse; fiecare decadă și-a pus amprenta asupra modului în care acestea au fost concepute și realizate. Cu toții ne reamintim cu plăcere de aventurile trăite alături de prietenii noștri animați, însă ce anume mai exact ne stârnește acel sentiment inegalabil de nostalgie, când urmărim desenele retro sau le revizionăm pe cele preferate ale generației noastre?

Înainte de toate, cu siguranță unul dintre cele mai remarcabile elemente menite să stârnească atenția tinerilor privitori este grafica. Există o diferență vizibilă între producțiile desenate de mână și cele concepute cu ajutorul calculatorului, noi tehnologii ce au dat frâu liber imaginației și creativității fără limite a artiștilor. Deși procesul realizării animațiilor era unul îndelungat și presupunea muncă asiduă, calitatea acestora era rareori îndoielnică, iar până în anii 2000 au fost lansate un număr impresionant de desene animate care au rămas încă puternic relevante, chiar și pentru noile generații. Printre acestea se numără capodoperele Disney, „Looney Tunes” (anii ‘30), „Tom și Jerry” (anii ‘40), seriile „Familia Flintstone”, „Familia Jetson” sau „Pantera Roz” (lansate la începutul anilor ‘60), „Garfield”, „Povestirile rățoiului” cu vestitul Scrooge McDuck sau „Scooby Doo” (în jurul anilor ‘80). Comparând aceste proiecte cu desenele animate ale secolului XXI, putem observa clar tranziția de la niște figuri simple, care cel mult presupuneau animale personificate sau roboți, la creații complexe, magice, adesea desprinse din domeniul supranaturalului, precum personajele din ,,Uimitoarea Lume a lui Gumball” sau ,,Adventure Time”.

Un personaj ieșit din comun nu poate fi decât protagonistul unei peripeții pe măsură. În concordanță cu standardele sociale de atunci, desenele animate mai vechi se remarcau prin frumusețea unor fire narative ușor de digerat, un umor clasic și scenarii inspirate din viața cotidiană. Astfel de proiecte și-au păstrat renumele tocmai prin accesibilitatea ideilor prezentate: indiferent de vârstă, publicul înțelege și se poate bucura de poveste. Totodată, majoritatea desenelor retro se concentrau pe transmiterea, la final, a unui mesaj pozitiv sau a unei morale. La polul opus, noile producții introduc fără reținere dileme existențiale, ca în ,,Rick și Morty”, personaje minuțios construite, din punct de vedere psihologic, dinamici sociale complexe sau strecoară glume mature și sumbre, des întâlnite, spre exemplu, în serialul de animație intitulat ,,Un show obișnuit”. Copiii trec, de cele mai multe ori, cu vederea aceste detalii, însă, dintr-o perspectivă mai matură, subtilitățile respective pot fi reinterpretate și conferă noi perspective întregii povești.

Industria desenelor animate este un domeniu ce se află într-o continuă inovație, nu numai a structurii efective a animațiilor, ci și a platformelor pe care acestea sunt, în ultima vreme, difuzate. Dacă generația Z s-a bucurat în copilărie atât de DVD, cât și de clasicele canale de televiziune, generația Alpha preferă platformele de streaming, precum YouTube sau Netflix. Această schimbare poate fi considerată un decurs natural al progresului tehnologic, însă are, în același timp, din ce în ce mai multe efecte îngrijorătoare asupra dezvoltării mentale a copiilor. Prin vizionarea videoclipurilor din ce în ce mai scurte, cei mici fac ușor tranziția către rețelele de socializare, își pierd din capacitatea de atenție și se distanțează treptat de propria lor copilărie, de inocența desenelor animate.

Maturizarea precoce devine o normalitate și chiar se remarcă drept o alarmantă consecință a consumerismului accelerat, însă ce poate fi mai frumos și mai implinitor decât simplitatea atât de cuprinzătoare a amintirii copilăriei; nu o fază efemeră a dezvoltării noastre, ci mai degrabă o stare de spirit atemporală în fiecare dintre noi, ascunsă undeva prin tărâmuri de bomboane și gheață…

Text: Frunză Alexandra
Grafică: Bălănescu Mara
DTP: Mărgărit Diana

Contact Us