Peisajul de acum 30 de ani era foarte diferit față de ceea ce știm noi astăzi și numim viață. Principii diferite, metode de comunicare și informare diferite – cei care au crescut atunci nu aveau totul la un click distanță sau privilegiile pe care le avem noi. Totuși, observând mesajele trimise de adulți, nu pot să nu mă întreb: oare ce îi face să trimită stickere cu bebeluși în cele mai nepotrivite situații, sau una și mai bună: de ce iau mereu o pauză înainte de a se adresa unei camere? Dacă vă regăsiți în aceste exemple, îmi pare rău, urmează o semi-critică a generației din care faceți parte. Totuși, dacă nu vă descurajează prea ușor cuvintele unui străin, vă recomand să rămâneți pentru o luuungă comparație și analiză a obiceiurilor care ne diferențiază generațiile, și anume, Generația milenială și Generația Z.
Înainte de toate, simt că ar trebui delimitată clar o perioadă de cealaltă. Din Generația milenială fac parte cei născuți între anii 1981 și 1996, pe când Generația Z este caracterizată de perioada dintre anii 1997 și 2012. Totuși, această delimitare nu poate fi precisă, fiindcă elementele care constituie ale unei generații sunt mult mai complexe decât acești ani: psihologia generației, societatea în care au crescut și au trăit, dar și cultura în care s-au dezvoltat.
Deosebirile evidente se regăsesc de obicei în preferințele lor, de la aplicațiile diferite pe care le folosesc pentru a comunica unii cu ceilalți, la valorile și perspectivele pe care le abordează zi de zi. Generația Z a crescut într-o epocă unde totul este accesibil, prin intermediul telefonului și Internetului, pe când cei din Generația milenială sunt obișnuiți cu viața fără Internet. Nu, nu, stați – dacă vedeți cum se uită la Reels-uri… sau cum dau scroll pe Facebook, ați crede că s-au născut cu telefonul în mână. Ba chiar că s-a nimerit ca telefonul să fie pe un videoclip „amuzant” cu pisici (nu înțelege nimeni ce e atât de amuzant). Continuând, Generația Z își petrece de obicei timpul pe TikTok sau Instagram, pe când milenialii sunt majoritari pe aplicații precum Facebook și Twitter. De altfel, atunci când aceștia scriu o propoziție, cei din Generația Z o încep cu literă mică, pe când milenialii respectă regulile ortografiei și o încep cu literă mare.
Am o mică provocare pentru voi. Ieșiți la o plimbare pe stradă – orice stradă, oriunde. Uitați-vă cu atenție la vestimentația celor care trec. Fără să vă uitați la semne care le-ar indica vârsta, credeți că ați putea să vă dați seama de ea? Dacă răspunsul a fost da, haideți să trecem la următorul punct, pe care presupun că l-ați ghicit până acum: vestimentația. Generația Z este cunoscută pentru îmbrățișarea tuturor tendințelor îmbrăcăminții și pentru schimbarea acestora foarte des. Acum, la modă sunt pantalonii cargo și hainele mai largi. De cealaltă parte, milenialii poartă în mare parte blugi cu talie joasă, de obicei skinny. Totuși, nu pot să nu îi înțeleg – multe dintre tipurile de haine pe care noi le purtăm acum își au rădăcinile în mentalitatea și adolescența lor. De exemplu, în ultimii ani, trend-ul Y2K a început să își facă apariția (din nou) printre preferințele tinerilor. Acest stil a început în anii 2000, deci se poate spune că a fost inventat de milenialii care erau, la acel moment, adolescenți. Gândiți-vă că un trend care este nou, despre care nu puteți spune că îl îndrăgiți neapărat, va reveni peste douăzeci de ani. Cum ați reacționa? Exact acest fapt poate motiva reticența milenialilor față de hainele pe care noi le purtăm. Astfel, data viitoare când mama voastră vă judecă gusturile vestimentare, îi puteți aminti că probabil și ea a purtat ceva asemănător în tinerețe.
Acum, ajungem la partea mea preferată – cea pe care v-o promit din introducere: formele de comunicare. De câte ori nu vi s-a întâmplat să vorbiți cu un milenial și să primiți drept răspuns un sticker (pe care nu îl înțelegeți deloc) și care să nu aibă absolut nicio legătură cu subiectul despre care conversați? Poate în locul sticker-ului primiți un emoji cu un cap de mort, când vorbiți despre moartea cuiva… caz în care nu puteți să nu vă întrebați, oare persoana de la celălalt capăt al telefonului știe cu adevărat ce înseamnă? Mai bine zis, pentru ce situații am ajuns noi să folosim acele emoji-uri? Poate pentru o clarificare mai bună a scopului fiecărui emoji, ar trebui să vorbiți cu persoana care le-a creat. Cum această variantă este aproape imposibilă, dacă vreun milenial citește acest articol, vă voi explica, într-un scurt ghid, scopul cu care noi folosim fiecare emoji:
Fața plângăcioasă, cap de mort – râs isteric
Râsul cu lacrimi, din orice unghi, focul, fețele zâmbitoare și cele cu pupici sunt folosite, majoritar, în mod ironic.
Dacă vi s-a întâmplat ca, vreodată, să primiți un astfel de emoji, nu vă ambalați – nu a râs nimeni pe seama voastră, ci doar a încercat să se apropie de stilul vostru de a scrie, un caz foarte des întâlnit care se face pentru o comunicare mai eficientă.
Generațiile sunt un element important pentru societatea în care trăim, reprezentând o dovadă a evoluției umane, de la an la an existând personalități și intelecte superioare celor de dinainte. Dacă ați fost ofensați în vreun fel de acest articol, îmi pare rău, dar gândiți-vă că, peste ani, poate va exista un redactor al Revistei LZR care să-mi ia la rost generația tocmai pentru principiile pe care le-am expus în acest articol (probabil și eu mă voi supăra pentru acea critică).
P.S.: sper ca nimeni din familia mea (30+ ani) să nu găsească acest articol, pentru bunăstarea mea.
Text: Luca Guțuman
Foto: Miruna Costea
DTP: Alexia Voinea
