Studentul român și admiterea fără frontiere

În era globalizării, admiterea la facultățile din străinătate devine o opțiune semnificativă, tinerii aflându-se în căutarea oportunităților academice și a dezvoltării personale. Numărul studenților români din învățământul superior a scăzut drastic în ultimii ani, în timp ce facultățile noastre au dispărut din topurile internaționale. Numai în 2023, peste 15.000 de tineri au părăsit România pentru universități din Marea Britanie, Statele Unite, Olanda și alte 39 de state. Cauzele acestei migrații academice masive sunt atribuite calității mediului educațional și dorinței studenților de a se integra în circuitul mondial. Această tendință, datorată burselor consistente pentru premianți ori susținerii părinților, poate avea consecințe asupra individului, precum șocul cu privire la disparitățile culturale și lingvistice sau dificultățile în ajustarea la un nou sistem de învățământ. Cu toate acestea, absolvenții români ai facultăților din străinătate sunt adesea percepuți ca fiind bine pregătiți și acomodați provocărilor unei piețe globale a muncii, fapt ce le conferă avantaje substanțiale în carieră.

Cel mai important pas în admitere constă în cunoașterea instituțiilor la care vrei să aplici. Astfel, dacă ești interesat de științe politice și de relații internaționale, ți se pot potrivi Sciences Po, din Franța ori Universitatea Harvard, din Statele Unite. Pentru inginerie și tehnologie, studenții români au ales Institutul Massachusetts (MIT) din SUA, ETH Zurich din Elveția și Universitatea Tehnică din München, Germania. Viitorii medici s-au îndreptat cu încredere către programele de top de la Harvard și Oxford, alături de Universitatea din Tokyo, Japonia și cea din Toronto, Canada. Studiul artelor și al designului a fost marcat de admiterea tinerilor noștri la Academia Gerrit Rietveld și la Academia Eindhoven, din Olanda. Indiferent de perspectivele tale, facultățile din străinătate oferă acest palmares demn de orice globe-trotter academic.

Irina Echim este elevă în clasa a XII-a la Colegiului Național „Gheorghe Lazăr”, la profilul umanist, cu specializarea științe sociale. Aceasta ne împărtășește parcursul admiterii sale la prestigioasa Universitate din Cambridge, Colegiul Trinity, pentru a studia Literatura Engleză. Drumul său este marcat de efort susținut și de împlinirea de a deveni membră a unei comunități elitiste. În lumina acestei reușite remarcabile, descoperim parcursul și planurile sale de viitor, dar și sfaturi pentru elevii care aspiră la asemenea realizări.

Briana: „Când ai hotărât să aplici la facultățile din Marea Britanie și ce te-a determinat să pleci din România?”

Irina: „Am decis de la doisprezece ani că vreau să plec în străinătate. Nu mă simțeam înțeleasă pe deplin aici, iar hotărârea a venit odată ce am realizat că sistemul de învățământ din România este strict, bazat doar pe memorare și nu pe exercitarea abilităților practice, personale ale elevului. Am avut multe momente în care mă simțeam indecisă când venea vorba de cariera pe care trebuia să o aleg: voiam să ajung avocat, apoi regizor…

Am realizat că zona umanistă, artistică nu este exploatată pe deplin de facultățile noastre, unde ar fi necesară libertatea de gândire și descoperirea unei sfere proprii de interes. La noi, materia e dată, învățată, verificată de un examen și atestată de o diplomă. Oricum, a fost o decizie instinctivă, pentru că nu vreau doar să studiez în afară, ci să și emigrez din România, să descopăr o nouă mentalitate. E mai ușor să te muți după liceu decât după facultate, când deja începi să-ți construiești viața. Simțeam că America m-ar fi dezrădăcinat complet. Am ales Marea Britanie, în ultimă instanță, pentru că acolo pot aprofunda cu adevărat literatura engleză. Mereu am avut un caracter puternic, mi-am dorit să fiu printre elite și am hotărât să îmi transform visul în realitate, alegând mediul academic ce este cotat cel mai bine la nivel internațional. Astfel, am rezonat mai mult cu Cambridge decât cu Oxford, când am vizitat instituțiile, în clasa a XI-a.”

Briana: „Susținerea părinților este extrem de importantă pentru un tânăr care își asumă mutarea definitivă. Cum percepe familia decizia ta?”

Irina: „Părinții m-au susținut întotdeauna, m-au încurajat să îmi iau propriile hotărâri și nu mi-au îngrădit libertatea. Tata a studiat în afară și a urmat un doctorat acolo, iar experiența sa m-a inspirat. Mama m-a ajutat să conștientizez că statutul meu social se va schimba, că există riscuri implicate și m-a sprijinit necondiționat. Amândoi sunt împăcați cu ideea și îmi vor binele, fiind dispuși să mă ajute financiar și moral.”

Briana: „Ai apelat la ajutor extern, odată cu începerea admiterii? Care au fost resursele pe care le-ai folosit?”

Irina:„În clasa a XI-a, este devreme să cauți un consilier vocațional, însă eram anxioasă în primăvară și am hotărât să mă întâlnesc cu un specialist o dată pe lună, pentru a discuta despre perspectivele personale și despre ce opțiuni am. Astfel, am aflat că trebuia să susțin un examen greu, numit „A Level”, care coincide cu Bacalaureatul românesc și cuprinde multă materie. Nu putea fi echivalat cu Bacul Internațional, iar Bacul românesc nu evalua același nivel de engleză. Am decis să risc și să nu îl dau, aflând că nu era obligatoriu pentru admiterea în câteva instituții.

Niciun site nu m-a ajutat mai mult ca cel oficial, al Universității Cambridge, de unde mi-am sustras toate informațiile și pe care l-am verificat frecvent încă din clasa a IX-a, pentru a rămâne determinată. Am folosit uneori și „The Student Room”.”.

Briana: „Cât a durat procesul de admitere și ce a presupus? Care au fost criteriile de departajare și prin ce te-ai evidențiat?”

Irina: „A durat șase luni, din iulie 2023 până în decembrie 2023. Inițial, trebuie să scrii un personal statement, o scrisoare de maximum 4000 de caractere, pe care să o transmiți prin intermediul platformei UCAS către cel mult cinci universități dorite, exclusiv din Marea Britanie. Simt că este un act impersonal să îți rezumi viața și visurile într-o singură pagină, de aceea am revizuit propria scrisoare timp de două luni, ajungând la rezultat după șaptesprezece încercări și multe emoții. Este greu să fii mulțumit de un statement terminat în două sau trei săptămâni, deci recomand oricui să se ocupe pe parcursul a cel puțin două luni de verificarea sau de refacerea scrisorii.

Ulterior, am depus un formular care cuprindea fișa matricolă și performanțele școlare. Nu am terminat niciun an cu media 10, aceasta variind între 9,85 și 9,95. Cred că notele au fost relevante doar la materiile aferente celor pe care urmează să le studiez, precum engleza, româna sau istoria. A trebuit să scriu două eseuri, să susțin un examen de admitere și să particip la două interviuri.

În cadrul scrisorii personale, am vorbit despre trei preocupări relevante pentru parcursul meu de liceană. Am prezentat activitatea mea ca redactor în cadrul revistei, unde am înțeles valențele limbii române și mi-am dezvoltat abilitățile de comunicare, oferind feedback celorlalți redactori. De asemenea, am fost președinta unui ONG feminist, Girl Up Romania, și am inițiat o campanie către Ministerul Educației, care viza introducerea operelor scrise de femei în programa Bacalaureatului la Limba și Literatura Română. Am simțit că există un sexism cultural care se manifestă în țara noastră. Am organizat un protest și am realizat o petiție. În plus, am obținut Premiul al II-lea în cadrul etapei naționale a concursului de scriere creativă „Tinere condeie”, în gimnaziu. Nu consider că participarea la alte olimpiade și concursuri a fost relevantă pentru dosarul meu, deși am avut rezultate la cele de engleză și de istorie. Totuși, rezultatele și calificările la etapele naționale contează destul de mult.”

Briana: „Mi-ai vorbit despre frământările tale, temeri legate de viitor pe care le aveai încă de la începutul liceului și care au marcat începutul unui travaliu afectiv. Care consideri că a fost adevărata provocare cu care a trebuit să te confrunți, pe parcursul admiterii?”

Irina: „Voi fi onestă: procesul în sine nu este pe cât de dificil pare. Cel mai greu a fost, într-adevăr, să îmi înfrunt emoțiile și căderile nervoase după ce se termina fiecare etapă. Simțeam că scriam aberații, că efortul meu era irelevant. După interviuri, am avut sentimentul unei complete zădărnicii. Știam că nu mai puteam schimba nimic. Am avut un episod depresiv, plecată fiind din România, realizând că zarurile fuseseră aruncate. M-am simțit răpusă, dar m-am ridicat așa cum făcusem după fiecare etapă a procesului. A meritat, rezultatul fiind cel dorit.”

Briana: „Care sunt obiectivele și planurile tale, pe termen lung, în ceea ce privește dezvoltarea profesională?”

Irina: „Am multe visuri legate de cariera mea, dar nu vreau să mă rezum la unul singur. Îmi doresc să activez în multiple domenii, precum jurnalismul, sperând că voi putea ajunge la BBC. Ar fi extraordinar să pot transmite informații din zone de război. De asemenea, aș vrea să lucrez ca editor sau agent literar, însă adevăratul meu vis este de a deveni scriitoare.”

Briana: „Având în vedere experiența și expertiza ta, care ar fi cele mai valoroase sfaturi pe care le-ai putea oferi cu privire la admiterea la facultățile din străinătate?”

Irina: „Cel mai important este ca cititorii noștri să își aleagă un domeniu din pură pasiune, indiferent dacă rămân sau nu în România, deoarece nu va fi ușor să fie admiși și să parcurgă anii de facultate nicăieri. Fără dăruire, nu vor fi motivați niciunde.

Trebuie să facă foarte multă cercetare încă de la începutul liceului, înainte de a alege o facultate, să se informeze în legătură cu prețurile școlarizării, costurile vieții și experiența personală a studenților care au frecventat cursurile acelei instituții.

Participați la voluntariate care spun ceva despre voi. Nu le faceți din obligație, ci din pasiune pentru domeniul respectiv și din dorința de a vă dezvolta. Gândiți-vă despre ce activități ați putea vorbi sau scrie, fără a obosi sau a simți că trebuie să vă artificializați experiența.

Dezvoltați-vă intelectul, mai ales dacă țintiți Oxbridge. Citiți romane serioase și critică literară, dacă vă interesează Facultățile de Litere.”

Aflăm de la Irina că Patricia, o bună prietenă de-ale sale, elevă în Tilburg, Olanda, mărturisește că experiența facultăților din străinătate are dezavantaje. Traiul este greu, alimentele sunt scumpe. Nu s-a gândit la climă, iar temperaturile scăzute sunt greu de înfruntat. Există o reală discrepanță între străini și români, de la îmbrăcăminte și prestanță până la mentalitate și valori. Astfel, întoarsă în România în vacanța de iarnă, îi este dor de civilizația Olandei, în ciuda vicisitudinilor financiare și climatice.

Costurile facultăților din străinătate variază, putând ajunge până la zeci de mii de euro. Universitățile cu sistem colegial, din care fac parte atât Cambridge, cât și Oxford, care asigură cazarea și mesele, impun taxe suplimentare, care se pot schimba în fiecare an. Bursele pot fi obținute pentru primul an de curs și prelungite pe baza performanței. În funcție de instituție, acestea sunt acordate olimpicilor naționali și internaționali sau elevilor cu rezultate, care nu au posibilități financiare.

Explorarea oportunităților academice internaționale este o dovadă de curaj în fața provocărilor. Într-o lume în continuă evoluție, alegerea de a studia în străinătate oferă perspective neașteptate. Accesul la cunoștințe și tehnologii de vârf într-un mediu global poate reprezenta un apanaj decisiv în dezvoltarea personală și profesională. Asumați-vă responsabilitatea de a vă explora propriile abilități și de a naviga cu încredere prin alegerile educaționale. Într-o lume în care schimbarea este singura constantă, adaptabilitatea devine o valoare indubitabilă. Astfel, fiecare pas înainte în căutarea cunoașterii și a excelenței reprezintă nu doar un progres individual, ci o contribuție la evoluția societății.

Text: Negre Briana
Foto: Popescu David
DTP: Badea Rebeca

Contact Us