Amână-ți treaba cu stil!

Fiecare dintre noi, aflându-ne în poziția de a face parte din rasa umană, ne confruntăm cu procrastinarea. Ne este sortit să lăsăm treaba pe ultima sută de metri, fiindcă suntem constant în căutare de situații care să ne streseze și să ne stimuleze starea de fight-or-flight. Spre exemplu, până a ajunge în punctul de a mă așeza la birou, de a-mi face ordine printre gânduri, de a-mi seta prioritățile și de a fi hotărâtă să scriu acest articol, mintea mea fugea în complet alte părți. Ba chiar mai mult, am ales să-mi fac mai întâi curățenie prin telefon, realizând ulterior care era ordinea (crono)logică a obligațiilor mele. Simțeam că nu mai am control asupra propriei mele rutine, asupra propriului meu program pe care îl respectăm cu strictețe până nu demult, asupra propriei mele vieții. Vi se pare cunoscut acest sentiment?

În cel mai bun caz, niște praf de zâne și puterea imaginației pot aduce o schimbare radicală și rapidă, dar din păcate nu trăim pe tărâmul zânelor și nici într-un univers paralel unde toate acestea sunt posibile. Trebuie menționat și că dezvoltarea nu reprezintă un proces liniar, nu urmărește o linie dreaptă de la care nu te poți abate. Chiar dacă nu există o rețetă specială și universală care să poată rezolva sau cel puțin atenua această confruntare cu cotidianul, propun să descoperim partea plină a paharului, modul prin care chiar tu poți folosi această amânare involuntară a finalizării sarcinilor tale înspre beneficiul tău. Pare că m-am contrazis? În ciuda încăpățânării mele, accept faptul că mi-am sucit cuvintele pentru a te convinge că procrastinarea productivă chiar există și că este, de fapt, o binecuvântare în deghizare.

Îmi pot imagina cel puțin o conjunctură care ți-a venit în minte când ai citit titlul articolului. Poate ți-ai amintit cum, în urmă cu două zile, în loc să înveți pentru testul la fizică, te-ai apucat să-ți faci curat în camera și să eviți să te gândești la spaima extemporalului pentru care ar trebui să te pregătești. Sau poate ți-ai adus aminte cum în clasa a opta, în loc să lucrezi în mod echilibrat la ambele materii din care urma să susții Evaluarea Națională, raportul dintre testele de antrenament la matematică și cele la limba română era complet disproporționat. Nu insinuez că a-ți face ordine în camera sau a rezolva cinci teste de antrenament la matematică comparativ cu cele două la limba română este rău, ba chiar încerc să demonstrez că există o latură mai fericită a acestui obicei, deseori considerat nesănătos.

Pentru a-mi intra în rolul de prieten sfătos și implicat, trebuie în primul rând să vă prezint o definiție a acestei procrastinări productive. La prima vedere, depinzând de percepția și perspectiva fiecăruia, aceasta poate părea un concept complex, un oximoron ce nu-și are locul în vocabularul celor care aspiră la o existentă liniștită. Cum adică termenii aceștia antitetici formează ceva benefic? Înseamnă să fii eficient, dar nu și eficace. Mai pe scurt, reușești să îndeplinești totul, cu excepția celor mai importante sarcini pe care le ai. Dacă simți că te afli într-un impas, amintește-ți mereu să nu te lași păcălit de propriul creier, care îți dă impresia că prin amânarea adevăratelor priorități și înlocuirea acestora cu alte activități ești la fel de productiv ca atunci când obiectivele tale sunt clar stabilite.

Până acum, există o mare probabilitate ca întrebarea “În ciuda faptului că sunt conștient de repercusiunile procrastinării, de ce nu îmi schimb abordarea și continui să-mi trăiesc viața în același ritm, simțindu-mă neajutorat și neîmplinit?” să-ți fi apărut în minte. Un răspuns scurt, dar facil în depășirea unui context de acest tip este să înțelegi ce stă la baza problemei. Această conștiință de sine este elementul cheie al motivului pentru care amânarea ne face să ne simțim lipsiți de o stare de spirit potrivită. Când nu îți respecți to-do list-ul, nu ești doar conștient că eviți angajamentele în cauză, ci și că a face acest lucru este, probabil, o idee foarte neinspirată, pentru care tu din viitor, aflat în fața faptului împlinit, te vei condamna. Și totuși, cu toții o facem. În esență, se consideră că procrastinarea, nu numai cea productivă, ci și la nivel general, este irațională.

Cu toate acestea, nu este un defect sau un blestem asupra capacității tale de a-ți gestiona timpul sau rutină, ci o modalitate de a face față sentimentelor contrastante din viața de zi cu zi, induse de anumite sarcini. Plictiseală, anxietatea, nesiguranța, frustrarea, îndoiala de sine și nu numai sunt emoții pe care le trăim înainte, în timpul și chiar și după un episod de procrastinare. Ca alternativă, o altă metodă prin care putem diminua efectele amânării indatoririlor este să eliminăm factorii externi ce ne perturbă și ne împiedică să ne desfășurăm activitatea într-un mod eficient și eficace. Fie că te ajută să devii mai responsabil sau mai disciplinat, este un pas înainte către succes, care va face o diferență semnificativă în parcursul tău.

Încă un aspect demn de menționat este faptul că, în absența unui termen limită, ducerea la bun sfârșit a unei datorii devine mult mai dificilă. Când avem o dată exactă până la care trebuie să ne finalizăm „misiunea”, ne este mult mai ușor să funcționăm, fiindcă algoritmul este cel obișnuit: amânăm și abia ulterior ne luptăm cu consecințele, deoarece mintea noastră iubește o doză corectă de adrenalină. Problema intervine atunci când suntem pe cont propriu și nu există nimeni care să ne spună până când să ne terminăm treaba. Din punctul acesta, finalizarea muncii devine un cerc vicios din care numai foarte mult discernământ, maturitate și înțelepciune te mai poate salva.

Cu certitudine, unde există voință, înțelegere și acceptare, există și potențialul unei schimbări. Pentru moment, îmi voi lua rămas-bun de la rolul de sora mai mare pe care am încercat să-l ilustrez cât mai bine, cu inima împlinită. Vă părăsesc sperând că există un loc unde procrastinarea productivă nu ne dă bătăi de cap tuturor și nu simțim nevoia să ne apucăm să facem curat în bucătărie sau în debara în loc să terminăm de învățat la biologie!

Text: Nemțan Sofia
Grafică: Baciu Maria
DTP: Neagoe Bianca

Contact Us