Impozanții zgârie-nori new-yorkezi, atmosfera cinematică de pe Fifth Avenue, nostalgia unui vechi film american, cultura celebrităților sau refrenul unei melodii rap sau jazz: frânturi dintr-un vis ce s-a strecurat subtil în gândurile noastre încă din copilărie, frumosul Vis American. Urmărindu-l de la depărtare, acesta a devenit cu timpul un ideal la care majoritatea dintre noi am sperat odată. Însemna cu totul alt univers, ceva mult mai strălucitor, mai liber, mai atractiv. Noile ofertele educaționale pentru studenții din întreaga lume par o măreață oportunitate de a trăi propriul Vis American. Totusi, aceasta dorința intrinsecă de a experimenta viața în State nu este tocmai o aspirație modernă…
Termenul a fost inventat de scriitorul și istoricul ,,James Truslow Adams” în cartea sa ,,Epic of America’’, publicată în 1931. În esență, conceptul de ,,Vis American’’ susține ideea că oricine se stabilește în State, indiferent de factori precum etnie, religie sau situație materială, se poate bucura de succes, în concordanță cu eforturile depuse. Noțiunea de ,,mobilitate socială ascendentă’’, mai precis avansarea în ierarhia socială, este conceptul fundamental pe care se bazează această ,,promisiune’’, întrucât susține valorile liberale, clasice americane, care sună teribil de promițător pentru omul de rând. Amintind idealurile Declarației de Independență, ,,Visul American” înseamnă egalitate, libertate și democrație, dar se bazează înainte de toate pe muncă individuală, competiție și sacrificii.
De-a lungul anilor, această idee a fost intens mediatizată sub o varietate de forme precum muzică, pop art sau literatură, însă cinematografia a reușit să transmită elocvent, prin sincretism, diverse perspective asupra ,,Visului American”, care nu se sfiesc să pună în evidență într-un mod plastic și laturile mai puțin frumoase, însă realiste, ancorate în adevăruri istorice.
Poate cea mai recunoscută adaptare în film este ,,Marele Gatsby”. Inspirat din romanul publicat în 1925 de F. Scott Fitzgerald, acesta relatează povestea tragică a lui Jay Gatsby, un bărbat deosebit de bogat și influent din anii 1920, o decadă recunoscută pentru dinamismul și eleganța muzicii, modei, arhitecturii și a artei (supranumită The Jazz Age sau Roaring Twenties). Gatsby pretinde că se bucură de o avere generațională, însă adevăratul James Gatz provine dintr-o familie de oameni simpli din North Dakota. Situația materială precară l-a împins să își dorească să își depășească sub orice fel condiția, iar năzuința de înavuțire imediată l-a împins către afaceri murdare. Deși pare că și-a împlinit visul din copilărie, bărbatul este profund dezamăgit, deoarece nu poate să o cucerească pe femeia de care s-a îndrăgostit în tinerețe. Pentru a o impresiona, Gatsby organizează petreceri fastuoase, marcate de excese, la care însă Daisy nu participă niciodată. În final, el reușește sa petreacă câteva clipe alături de iubita sa, dar adevăratul trecut îi este dat în vileag și pierde cu ușurință tot pentru ce a trudit o viață întreagă: Daisy se reîntoarce la familia sa, iar Gatsby își dă ultima suflare pe domeniul marelui său conac, înconjurat de singurele lucruri care i-au adus fericire: bunurile materiale.
O altă ecranizare de succes este trilogia ,,Nașul”, o operă cinematografică emblematică, bazată pe seria de romane omonimă. Această ficțiune este centrată asupra familiei Corleone. Întemeiată de un simplu imigrant sicilian pe nume Vito, ajuns în State la începutul secolului al XX-lea, cel de-al doilea film conturează retrospectiv ascensiunea anevoioasă a tânărului orfan de la un vânzător obișnuit din timpul Marei Depresiuni la una dintre cele mai puternice figuri ale mafiei italiano-americane din New York. Acesta a reușit, datorită abilităților sale sociale, curajului, spiritului săritor și empatiei deosebite, să câștige progresiv respectul și admirația imigranților neajutorați, care au început să-l privească pe tânărul Vito drept o prezență protectoare în comunitatea lor. Pentru Don Vito Corleone, împlinirea ,,Visului American” s-a adeverit aproape utopic: prin caracterul său demn a obținut influența socială la care râvnea cu ardoare, și-a construit o mare familie și și-a răzbunat trecutul. Pentru Michael, fiul care a preluat afacerile tatălui, moștenirea sa grandioasă era o povară inimaginabilă, pătată adânc de corupție, înțelegeri murdare și trădare, pe care nici până la moarte nu reușește să o legitimeze. Destinele celor doi se diferențiază tragic, Michael nereușind niciodată să atingă moralitatea tatălui său și să se bucure de adevăratul Vis American: o familie fericită.
Într-o notă mai optimistă, seria ,,Om bogat, om sărac” după romanul lui Irwin Shaw prezintă o perspectivă bilaterală asupra atingerii Visului American prin intermediul a doi frați: Rudolph și Thomas, dintr-o familie de imigranți germani, stabiliți în America după cel de-al Doilea Război Mondial. Relația dintre cei doi pare a fi o antiteză perfectă de bine și rău: Rudolph se detașează de conflictele familiale și își clădește, prin trudă și prietenii istețe, un viitor stabil, însă fratele său moștenește temperamentul vulcanic al tatălui și, alienat de orice sprijin părintesc și exclus din căminul său de repetate ori, ajunge să urmeze o carieră de boxeur. În ciuda diferențelor, ambii sunt determinați să atingă propria versiune de ,,succes”. Deși automat am presupune că Rudolph ajunge ,,omul bogat’’, iar Tom, opusul său, în final,, Rudolph este cel care a trăit o viață stabilă și împlinitoare, dar singuratică, iar Tom a dus un trai nesigur și abrupt, dar înconjurat mereu de prieteni. Seria ne lasă cu o întrebare evidentă: Care frate a atins în realitate Visul American?
Pentru noi, cotidianul se îndepărtează însă pe zi ce trece de idealurile strălucitoare ale secolului al XX-lea. Visurile mărețe ale celor ce aleg să își construiască un nou trai în ,,țara oportunităților” sunt spulberate de un sistem pur capitalist, în care individualitatea cetățeanului este de fapt fațada unui separatism accentuat și doar o altă modalitate prin care poate fi mai departe exploatat. De exemplu, deși Statele Unite sunt recunoscute pentru melanjul cultural, datorat numărului mare de imigranți, gradul de educație și cunoștințe de cultură generală este, la nivel național, vizibil îngrijorător. Astfel, sistemul de educație este împărțit, încă din școala gimnazială, în 3 paliere, corespunzătoare nivelului de pregatire necesară carierei pe care și-o dorește fiecare. Elevii ce aleg să urmeze AP Classes, orele de curs cu cea mai mare dificultate, formează viitoarele elite ale renumitelor universități, dar majoritatea americanilor de rând au parte de o educație medie spre mediocră. Astfel, se creează o mare discrepanța dintre copiii de succes, care muncesc mult pentru viitorul lor și se dedică unei multitudini de activități extracurriculare și cei ce întăresc stereotipurile americane care constituie adesea un subiect de umor. Mai mult, serviciile sistemului medical sunt deosebit de piperate, iar ridicarea imediată a bunurilor personale în insuficiență de plată nu este ceva neobișnuit. Americanii obișnuiți se confruntă zilnic cu un amalgam de nesatisfacții. Traiul costisitor, extenuant, dezinformarea și lipsa de reglementări asupra deținerii armelor îi împing pe cetățeni la acțiuni violente, criminale, afundarea în excese sau îi constrâng la o viață fără adăpost.
Revenind la scrierile lui James Truslow Adams, acesta a prevestit capcană materialistă care se ascundea după impozantele valori morale promovate inițial de ,,Visul American”: oamenii au tendința de a se înconjura de zeci de bunuri nefolositoare pentru a umple golul unui stil de viață nesatisfăcător. Cu toții avem visuri mărețe, o puternică dovadă de ambiție, însă înainte de a idealiza un posibil scenariu de viitor trebuie adesea să medităm asupra următoarei întrebări: Este acesta un scop final sau de fapt un mijloc prin care putem ajunge realmente la o dorința intrinsecă, sufletească, adevăratul Vis American?
Text: Frunză Alexandra
Foto: Mihai Ana
Grafică: Iliescu Sara
DTP: Neagoe Bianca