Imaginează-ți că te afli într-o casă părăsită și întunecată. Ușa principală s-a închis neașteptat în urma ta, scârțâind. Lumina lunii își face loc printre găurile din acoperiș atât cât trebuie pentru a putea zări o umbră. Speriat/ă, fugi la etaj, urcând scările părăginite și acolo te așteaptă alte trei uși. Nici măcar nu te mai uiți în spate, știi că trebuie să alegi una dintre ele, dar nu se diferențiază deloc prin aspect. În prima cameră se află părerea ta despre tine însuți/însăți, felul în care te privești în oglindă sau cum te simți în propriul corp când ești în public, iar în cea de-a doua se află părerea societății, a persoanelor ce cred că se află în poziția de a-ți atrage atenția asupra unei insecurități de-ale tale sau să o creeze. Aceste două încăperi te demoralizează, te provoacă să cedezi umbrelor care te urmăresc. Totuși, trebuie să faci față, pe rând, acestor temeri, să înfrunți cele mai grele obstacole pentru a putea găsi o ieșire.
Să le luăm în ordine: în prima cameră ai nevoie de acceptare, înțelegere și blândețe. Îți sugerez să fii mai puțin dur/ă cu tine, să încerci să te iubești pe sine la fel cum îți iubești aproapele. Ești om, deci nu ești perfect/ă. Atunci când te uiți la înfățișarea ta nu îți mai abate privirea la toate ,,defectele”, din contră, gândește-te că fiecărui aspect care nu îți convine la tine, îi corespunde o trăsătură minunată a ta, care, aș putea spune că eclipsează, aproape face să fie inexistente ,,imperfecțiunile”. Cearcănele care arată câtă muncă depui zilnic să îți îndeplinești visul vor fi eclipsate de sclipirea ochilor tăi. Fruntea pe care n-o suporți evidențiază forma feței sau părul superb. Ridurile din colțurile gurii sunt șanțuri ale fericirii formate în urma a mii de zâmbete și râsete adevărate. Cicatricile din genunchi sau coate cu care ai rămas din copilărie arată că te-ai distrat și că n-aveai nicio frică sau grijă în lume, trăiai simplu și frumos. Încerc să îți spun că până și în defecte o să găsești cu siguranță acel ,,frumos” pe care nu îl vezi mereu, dar, în timp, vei învăța să o faci și vei primi cheia către a doua cameră.
În această încăpere ai nevoie de siguranța în tine pe care ai clădit-o în prima etapă, de determinare și voință de neclintit. Indiferent de remarcile celorlalți, poate deși nu rău intenționate, indiferent de standardele societății de astăzi, nimeni nu are cum să îți schimbe viziunea pe care ți-ai modelat-o despre tine. Scutul de apărare și curajul tău sunt suficiente pentru a îndepărta orice comentariu sau remarcă negativă. Prin abilitățile pe care le-ai dobândit anterior, vei putea supraviețui acestei camere și să îți astupi urechile când se aud ecouri ale vocilor pe care vrei să le auzi cel mai puțin. Când vei izbuti să îți recapeți puterea interioară, vei primi următoarea cheie: cheia celei de-a treia și ultimei uși, ieșirea din casa cu umbre. După cum ai văzut, a trebuit să treci prin fiecare încăpere, nu să alegi una, pentru că sunt în strânsă legătură.
Ai ajuns să te holbezi la ușa în spatele căreia se află libertatea ta, evadarea din întunericul vast. Privirea îți pendulează când la cheia din mână, când la broască. Îți amintești de umbra ce te pândește și te întorci să o sfidezi. Este umbra ta, urma pe care o lași în spatele tău, în trecut. Insecuritățile pot să ne spioneze toată viața, dar nu ar trebui să le lăsăm să devină o ancoră greoaie care să ne țină pe loc. Ne dorim să evoluăm, să nu ne mai fie frică să descoperim cine suntem noi, să realizăm că atunci când nu vom mai fi, nu vom lăsa aici, printre cei dragi, imaginea unei persoane perfecte, ci a unui om care a trăit, a visat, a muncit și, cel mai important, a iubit din tot sufletul său.
Este normal să ne mai simțim nesiguri din când în când, dar este esențial să nu devină un obicei. Casa din articol reprezintă propria noastră minte, care, fără să vrem, ne ține captivi. Faceți din acea casă (scoasă dintr-un film de groază), un tărâm fantastic în care să vă simțiți în largul vostru și care să vă permită să vă atingeți scopurile. Sper că veți reuși să scăpați din aceasta casă a umbrelor, să priviți lucrurile dintr-un alt unghi, unul pozitiv și promițător.
Text: Nițu Irina
Foto: Ilie Sorana
DTP: Ursu Mihaela