De dragul scrierii acestui articol, mi-am permis să vă prezint un drag prieten de-al meu – Cornel. Înainte de această incursiune în viața lui Cornel, ar trebui să știți un lucru despre el, totuși cu promisiunea că nu-l veți judeca pentru ce urmează să citiți – întregul articol a fost ideea mea. Cornel nu a fost învățat despre conceptul de intimitate, astfel că, atunci când se mai plimbă, ochii lui mai cad din greșeală în telefoanele altora. După cum probabil v-ați dat seama deja, Cornel a reușit să culeagă câteva povești mai ceva ca Petre Ispirescu, pe care s-a decis să mi le spună și mie întocmai, pentru acest articol.
În continuare vă voi prezenta, cât de nealterat se poate, cele mai amuzante întâmplări la care a luat Cornel parte uitându-se în telefoanele altora și ce secrete șocante a aflat. Pentru următoarele câteva paragrafe vă recomand să vă înarmați cu o pungă de popcorn și foarte multă răbdare; veți fi surprinși de viața de film (de comedie, pe alocuri) a celor doi protagoniști ai noștri.
„Totul sau nimic”
Pentru prima poveste puneți-vă în pielea lui Cornel, un simplu elev care încearcă să ajungă la liceu cu autobuzul. Intrați în autobuz, toate scaunele sunt ocupate de vârstnici, dar se nimerește ca prietena voastră să fie așezată pe un scaun, lângă geam. Mergeți spre ea, pentru a scăpa din aglomerația care se creează în fața ușilor. Lângă stă așezată o respectabilă doamnă, care nu pare prea pregătită să vă cedeze locul, mai ales că acum este ușor ocupată, navigând bine-cunoscuta platformă Facebook. Ei bine, deja știți despre mica problemă a lui Cornel, deci vă imaginați ce se întâmplă în continuare. Uitându-vă în telefonul stimabilei doamne, vedeți că investigația dânsei era într-un stadiu destul de avansat. Deși doamna avea o vestimentație care îi trăda statutul social, ea s-a hotărât că are nevoie de un ajutor suplimentar și nu unul oarecare. Astfel s-a folosit de propriile resurse pentru a căuta o reprezentantă a unui partid politic și a început să-i dea mesaje de parcă s-ar fi știut de ani de zile. Cornel a ținut să menționeze că nu exista nicio conversație care să preceadă acele mesaje, pe care le voi exemplifica, repet, cât de nealterat pot (majusculele provin din mesajele originale): „BUNĂ ZIUA! SUNT X, AM FOST LA LICEUL Y. AM NEVOIE DE AJUTORUL TĂU, NU ÎMI MAI AJUNG BANII. DACĂ E PREA MIC AJUTORUL, NU ÎL VREAU. TOTUL SAU NIMIC!”. Cred că e zadarnic să spun că pe Cornel l-a pufnit râsul, dar, din fericire, probabil că doamna a presupus că râsul era datorat unei glume între el și prietena lui, ca mai apoi să coboare la următoarea stație. Cornel s-a așezat în locul doamnei, ca mai apoi să-i povestească și ei întâmplarea și amândoi să înceapă să râdă.
„Tătic… din nou?”
Pentru următoarea povestire, imaginați-vă că așteptați la coada interminabilă a unui magazin de haine dintr-un mall din București. Stați…stați… și pare că nu mai avansați deloc. Dar dacă norocul vă surâde, aveți ocazia perfectă să vă uitați în telefonul bărbatului din fața voastră. La început, observați că acesta se uita la suzete. Pun pariu că vă gândiți „Ce drăguț! Tatăl ideal!” sau astfel de abureli, dar visurile voastre urmează să se năruiască în momentul în care acesta mai deschide o pagină de Internet și caută cât costă un test de paternitate. Dacă v-a picat puțin fața, pregătiți-vă, vă mai așteaptă câteva turnuri de situație. După ce vede costul unui test de paternitate, probabil decizând că este mult peste bugetul său, bărbatul caută actele necesare unui divorț. Tocmai când v-ați calmat puțin, observați că domnul primește o notificare de la un anume Andrei, probabil un prieten de-al său, care se întâmplă să-l întrebe: „Ești sigur că nu vrei s-o lași pe aia?”. Poate vă întrebați, de ce ar fi interesat acel prieten de divorțul lui? Craiul nostru intră pe mesaj și, ce să vedeți, următoarea replică pe care o primește este „Dacă tot m-ai lăsat însărcinată, ai face bine s-o faci.”. Coada începe să avanseze, dar bărbatul mai primește un mesaj, de data aceasta de la soția lui cu o poză cu un bebeluș. Deci, după cum puteți vedea, infidelitatea se plătește grav și poți ajunge tătic din nou, la doar 40 de săptămâni distanță!
După această serie de întâmplări, Cornel s-a bucurat de viața lui așa cum a știut mai bine: plimbându-se cu ochii în propriul telefon (și prin altele pe alocuri, căci lupul își schimbă părul, dar năravul ba). Curând, însă, Cornel și-a dorit să afle dacă mai există oameni ca el – oameni care să stea lângă tine, prin mijloace de transport, la cozi, la liceu și să se uite în telefonul tău. Astfel, eroul nostru s-a gândit să își continue viața la fel ca până acum, doar că pe ecranul telefonului său să se afle diverse meme-uri, dar care să fie destul de șocante sau amuzante încât să provoace o reacție. În mod normal, Cornel nu ar fi putut observa reacțiile oamenilor, privirea lui fiind deja ațintită în telefon,. Totuși, de fiecare dată, Cornel a avut norocul să fie însoțit de mine, iar ca martor vizual mă simt îndreptățit să vă explic întocmai ce am văzut. Reacțiile celor care s-au uitat în telefonul lui Cornel nu au fost prea variate, majoritatea doar rămânând cu gura ușor căscată sau scăpând un mic surâs.Cu o singură excepție. Dacă aveți norocul lui, tocmai atunci când vă amuzați împreună cu prietena voastră pe seama postărilor altui prieten, doamna care se întâmplă să se uite în telefonul vostru este chiar mama inculpatului. Ați mai da acum ochii cu el? Nu pot decât să constat că oricine se poate uita în telefonul tău și să-ți afle cel mai mare secret, iar tu nu vei ști niciodată.
Prin acest articol, trăit prin ochii lui Cornel, am vrut să demonstrez că intimitatea este un concept greu de înțeles pentru unii, dar foarte ușor de încălcat. Sfatul meu onest ar fi să vă cumpărați o folie privacy sau măcar să aveți grijă la ce vă uitați în drumul spre casă – nu știți niciodată când vă dă Cornel târcoale. Printre altele, s-ar putea ca următoarea poveste citită să fie chiar a voastră, deci eu mi-aș asculta sfatul și aș începe să conștientizez ceea ce se întâmplă în jurul meu, indiferent dacă este moral sau nu.
Text: Gutuman Luca
Foto: Costea Miruna
DTP: Badea Rebeca
