Înainte să încep acest articol, vreau să vă gândiți cu toții la anii copilăriei. Acea perioadă îndepărtată (mai mult pentru unii decât pentru alții), când parcă totul era mai simplu, mai concret și mai frumos. Vezi în parc un copil de vârsta ta și, în mod firesc, dorești să te împrietenești cu el. De ce nu ți-ai dori așa ceva, până la urmă?
Însă, sunt curioasă, cum inițiezi o conversație? Ce întrebare îi pui acelui copil pentru a putea determina dacă merită să fii prietenul lui, dacă vă puteți înțelege? „Care este culoarea ta preferată?” Am ghicit? Sau poate „Care este mâncarea ta preferată?” Filmul preferat? Jucăria preferată? Melodia preferată? Acestea sunt câteva dintre întrebările pe care le-am pus, respectiv primit, de-a lungul anilor, atunci când curiozitatea a câștigat lupta împotriva timidității, iar eu am ajuns să-mi fac un nou prieten. Pe unii nu i-am mai văzut de ani de zile. Cu alții mă văd în fiecare zi. Cum am ajuns să formăm aceste legături cu persoanele pe care le considerăm dragi nouă? Răspunsul este simplu: lucruri preferate. Uneori, dacă amândurora vă plăceau culoarea verde și pastele carbonara, prietenia devenea obligatorie.
Acum, lăsând la o parte glumele, deși lucrurile noastre preferate, stabilite încă de când eram mici copii, pot părea un subiect banal și neînsemnat, acestea sunt mult mai importante decât le percepem noi. Toate relațiile pe care le stabilim cu lumea și cu mediul înconjurător se raportează, într-o proporție mai mare sau mai mică, la preferințele noastre. Atunci când discutăm cu o persoană, încercăm să găsim interese comune. Un artist preferat, un serial pe care amândoi îl adorăm, sau o carte care ne-a impresionat în același mod poate fi scânteia ce aprinde flacăra unei prietenii promițătoare. În spatele oricărui prieten care ne este drag se poate afla o persoană care, cândva, împărtășea un simplu interes cu noi. Iar aceasta a fost de ajuns.
Totuși, relațiile noastre nu se creează doar în raport cu alte persoane. De foarte multe ori ajungem să îndrăgim aspecte ale vieții noastre care ne modelează viitorul la fel de mult ca oamenii. Lasă-mă să elaborez un pic. Mai toată lumea a avut, sau încă are, o materie favorită la școală. Atunci când suntem în ciclul primar, când calificativele încă domină carnetele, există materii de care, pur și simplu, suntem atrași; materii la care chiar ai chef să îți faci tema, ore la care dorești cu ardoare să răspunzi, rubrici din carnetul de note care conțin numai FB-uri. Această afinitate pentru un domeniu, în ciuda, sau poate datorită faptului că este dobândită la o vârstă fragedă, ne influențează până în adolescență, poate și după. Eu eram mereu cu mâna ridicată la ora de mate. Acum sunt la profil mate-info. Unele lucruri nu se schimbă. Unele lucruri rămân preferate.
Este de necontestat că majoritatea pot numi măcar un domeniu în care și-au găsit ramura favorită. Însă, ceea ce doresc să știu este de ce avem lucruri preferate. De ce am hotărât eu la șase ani că voi iubi rozul întotdeauna? De ce, de când mă știu, sunt îndrăgostită de pastele cu pui? De ce de zece ani încoace sunt pasionată de limba engleză? Un șir interminabil de întrebări care încep cu clasicul „De ce” îmi apare în minte când mă gândesc la termenul „preferat”. Așadar, de ce avem lucruri preferate? Multe persoane spun că este o trăsătură genetică, iar preferințele sunt înnăscute. Este amuzant cum anumite aspecte ale corpului nostru, aspecte pe care nu le putem controla, sau, de multe ori, sesiza, ne afectează într-o astfel de manieră. Suntem înclinați să apreciem anumite gusturi, mirosuri, senzații tactile, sunete și imagini vizuale în detrimentul altora. De multe ori, este chiar așa de simplu: atracția este dată, iar lucrurile preferate sunt menite să fie preferate. Însă, oamenii sunt complecși și au tendința de a complica mult procesul prin care stabilesc care sunt acele lucruri pe care le identifică drept preferate.
Cu toții trăim experiențe diferite pe care le percepem în mod diferit. Dacă avem o amintire frumoasă, una care rămâne cu noi mult timp, lucrurile pe care le asociem cu evenimentul respectiv vor crește în importanță și vor deveni preferatele noastre. De exemplu, dacă încă îți amintești în detaliu și cu mare drag de o zi petrecută în parc cu prietenii tăi, iar în acea zi ai mâncat înghețată cu zmeură, atunci când vei gusta din nou această aromă de înghețată vei asocia gustul cu amintirea acelei zile, respectiv cu sentimentele de fericire din acel moment. Înghețata de zmeură poate deveni, foarte ușor, preferata ta.
Prima interacțiune cu un anumit obiect, acțiune sau lucru poate aduce mare confort datorită înclinației biologice sau experienței de viață care îl înconjoară, iar el devine preferatul nostru. Ulterior, recunoașterea și eticheta pe care decidem să i-o atribuim, catalogându-l drept „preferat”, face ca acel obiect să rămână favorit. Acesta evocă sentimente puternice de bucurie, deci ne ținem strâns de el și îl prețuim în mod constant. Când vine vorba de viitor, acesta este motivul pentru care cariera pe care o alegem este asemănătoare, dacă nu, chiar identică, cu una dintre cele pe care le favorizam la un moment dat în copilărie. Vrem să rămânem aproape de confortul amintirilor frumoase chiar și când suntem adulți. În ceea ce privește prietenii, mereu vom asocia legătura dintre două persoane într-o relație cu interesele comune ce au dus la formarea ei. Confortul regăsit în lucrurile preferate se transmite la persoanele ce le împărtășesc.
Majoritatea suntem ghidați de domenii favorite. Însă, ce se întâmplă cu persoanele care… nu au lucruri preferate? Mulți nu simt atracția față de o anumită ramură a unui domeniu sau a unei categorii, iar acesta poate fi atât un avantaj, cât și un dezavantaj pentru ei. Pe de-o parte, persoanele care au un lucru favorit nu se obosesc să își testeze aptitudinile în alt domeniu. Dacă îți place arhitectura, de ce ai mai încerca să dezvolți un interes pentru medicină? Însă oamenii care nu au preferințe au ocazia de a experimenta, de a încerca lucruri noi și de a învăța, fără să se mulțumească cu o singură variantă. În același timp, absența unui lucru preferat înseamnă că ești indecis. Sunt prea multe variante, iar tu nu ești atras de una mai mult decât de alta. Această dificultate poate fi la fel de banală precum o comandă la restaurant și la fel de complexă precum alegerea unei facultăți, deci, dacă nu ai preferințe, viața poate să îți ofere mult mai multe lămâi decât ai vrea.
Tot ce pot spune eu în privința asta e că nu trebuie să te îngrijorezi. Poți fi sigur că până și cei care au preferințe clare pot întâmpina probleme. Uneori, se întâmplă ca lucrurile favorite, la un moment dat în viață, să devină nefavorite. Este un lucru trist, dar adevărat. După ce îți creezi o carieră, un drum bine stabilit în viitor, multe prietenii și chiar o întreagă identitate pe baza lucrurilor considerate și etichetate drept preferate, dispariția lor te aduce în punctul 0, unde unele relații nu mai sunt ce au fost cândva, iar poteca pe care voiai să mergi este în reparații. Dar, când aceste lucruri se întâmplă, creezi noi prietenii și îți croiești un nou drum în viață. Dacă ai avut cândva un lucru preferat, vei putea găsi confort și bucurie într-unul nou, iar dacă nu ai avut până acum o arie de cunoștințe pe care să o îndrăgești mai mult decât alta, asta nu înseamnă că nu vei putea găsi unul cândva, sau că trebuie ca pasiunea ta să fie la fel de arzătoare ca a altora.
Poți spune că lucrurile preferate contează. Ne bucură, ne oferă satisfacție și pot să ne ajute mult când vine vorba de oamenii cu care ajungem să ne petrecem timpul și de cariera pe care o vom alege în viitor. Însă, doar fiindcă suntem atrași de un anumit lucru, asta nu înseamnă că trebuie să ignorăm celelalte variante. A ne evalua variantele înseamnă că avem planuri de rezervă în cazul în care favoritul nostru nu va mai fi favorit în viitor, iar asta e important. Lucrurile preferate sunt semnificative, însă nu trebuie să îți definească întreaga ființă. Totuși, este datoria mea față de mine însămi, la vârsta de cinci, ani să te întreb: Care e culoarea ta preferată?
Text: Roxana Gherase
Grafică: Maria Baciu
DTP: Alexia Voinea
