Dă-mi voie să-ți prezint o experiență universală: e o zi călduroasă de vară, tocmai te întorci de la joacă, din spatele blocului. Mori de sete și simți cum eşti binecuvântat când deschizi frigiderul și găsești apă într-o sticlă de Cola. Îți torni repede în pahar și bei cu poftă…doar că, ups, nu e apă! E țuică, de iarna trecută. Nu știi dacă s-o scuipi și să plângi de dezgust, sau s-o înghiți și să-ți mai torni o gură…
Dacă nu te-ai regăsit în scenariul de mai sus, uite încă unul: familia ta e invitată la o nuntă. E deja trecut de miezul nopții și simți că te vei prăbuși de la atâtea hore. Te întinzi frumușel pe două scaune lipite și te învelești cu colțul de față de masă care atârnă în jos. Adormi imediat, nu mai auzi basul dat la maxim care zgâlțâie pereții, nu-ți mai observi rudele încinse încă o dată într-o horă, nici jocul diavolesc de lumini. Te afunzi într-un somn adânc, iar părinții tăi trebuie să te care în brațe până la mașină…
Așa-i c-am avut cu toții aceeași copilărie? Pare, dar nu. Doar suntem din Balcani.
Balcanii: știi tu, locul acela de unde toți băieții își vor fetele (asta ca să parafrazez piesa nelipsită de la nicio petrecere, ale cărei versuri le ştim cu toţii, chiar dacă o recunoaştem sau nu). Sunt destul de sigură că ai adormit la ora de geografie, deci îți voi mai spune o dată lecția: balcanii reprezintă țările aflate în Peninsula Balcanică, adică în Sud-Estul Europei. Termenul provine de la Munții Balcani, iar țările la care se referă sunt: Albania, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Grecia, Muntenegru, R. Macedonia de Nord, Kosovo, Serbia, Croația, Slovenia, România și Turcia (doar partea europeană). Acum, există multe discuții cum că România nu ar fi o țară balcanică (cică suntem prea la Nord), dar hai să fim serioși și să nu mai încercăm să ne descotorosim de un „titlu”, în loc să ni-l asumăm cu mândrie (că doar asta fac balcanicii cel mai bine). Cât despre Grecia, s-o fi încadrând ea în spațiul geografic, dar cred că suntem cu toții de acord că aparține mai mult lumii mediteraneene, cu „Mamma Mia” și esteticul plajelor de vis.
Întorcându-mă la întrebarea mea existențială: cum se face că sunt atâtea lucruri pe care le avem în comun, noi, românii, cu sârbii, cu bulgarii, cu albanezii? De ce își țin și ei setul de cusut în cutia de biscuiţi? De ce se învelesc și ei cu aceeași pătură pufoasă cu model de trandafiri/de leopard? De ce pun și bunicile lor mileuri pe orice suprafaţă plană posibilă? Pentru a afla răspunsul, ar fi trebuit să nu adormi nici în timpul orei de istorie, dar știu că deja cer prea mult.
Nu vreau să te amețesc cu detalii, așa că, grosso modo: cu toții am fost, de-a lungul timpului, cuceriți cam de aceleași mari puteri. Până în sec. al II-lea, Imperiul Roman avea sub stăpânire toată Peninsula Balcanică. Au urmat apoi dezbaterile pe baza religiei, iar după împărțirea imperiului în cel de Răsărit și cel de Apus, unele state au ales să rămână creștine (sub influența Bizanțului), iar altele să fie creștine sub influența Romei (ulterior catolice). După toată diviziunea asta, am fost iar aduși împreună, de data asta de cucerirea otomanilor. Statele balcanice pierdeau unul câte unul în fața puterii otomane. Știm cu toții cum a decurs asta…Fast forward câteva secole, aproape toate statele balcanice au primit un conducător de origine germană (curios, nu?)–Carol I la noi. Făcând încă un salt în timp, ajungem la finalul celui de-al Doilea Război Mondial, când țările balcanice sunt „îmbrățișate” și „unite” de către sovietici. Începând cu 1945-1947, suntem cu toții sufocaţi de comunism, sub un regim autoritar, cu o situație economică catastrofală și cu diverse probleme (care, în fond, erau aceleași în fiecare țară). Nu vreau să mă repet, dar de aici încolo știm cu toții ce s-a mai întâmplat…
Cred că ajunge cu istoria pe ziua de azi: e clar de unde vin asemănările între statele balcanice – toate sunt rezultatul acelorași războaie și împărțiri teritoriale, sub influența acelorași mari imperii.
Că sunt asemănătoare e una, dar să spui că sunt la fel, e alta. Probabil ai observat că în media occidentală, Balcanii sunt vag descriși, sunt așa…o adunătură de state subdezvoltate, cu o economie vraiște, o populație predominant analfabetă și ideologii învechite. A, da, și multă băutură. Toate țările menționate la început sunt, în percepția globală, un singur întreg, nu se mai disting granițele geografice și nici cele culturale, iar individualitatea pentru care ne-am luptat toți anii aceștia este practic ștearsă. Nu mai zic de conotațiile negative pe care le are termenul „balcani”: haos, corupție, conflicte religioase și politice (de unde a început Primul Război Mondial? A, da, de la asasinatul din Sarajevo, capitala Bosniei!).
Am vorbit despre trecut, să vorbim puțin și despre prezent, despre elementele cotidiene care alcătuiesc cultura balcanică. Vreau să părăsești acest articol mândru și mai apropiat de această cultură (stai că iese patriotismul din mine!), așa că îți prezint o colecție de lucruri/tradiții îndrăgite de români, dar care provin din alte țări balcanice:
1) Sarmalele – mâncarea care nu lipsește de la nicio masă românească! Cum sunt mai bune: în foi de viță sau în varză? (dezbaterea continuă). Cuvântul „sarma” provine de la verbul turcesc „sarmak”, adică „a înfășura”, așa că, îmi pare rău să te anunț, dar nu bunica a inventat sarmalele, ci turcii.
2) Tradiția Mărțișorului – se găsește și la bulgari drept „Martenitsa”, și la greci („Martia”), și la macedoneni („Martinka”). Peste tot, de 1 Martie, fetele poartă acel șnur roșu și alb,din diverse motive superstițioase legate de venirea primăverii – e practic imposibil să-ți dai seama cine a avut ideea asta primul.
3) Rachiul – prezent în cămara oricărui bunic balcanic, cunoscut și ca rakia sau rakija, este o băutură alcoolică (no, pe bune?) de origine sârbească (alții spun că e tot de la turci), obținută prin distilarea diverselor sucuri de fructe.
4) „Curentul” – criminalul fantomă care bântuie Balcanii. Cu toții am auzit, măcar o dată în viață, clasicul „Ai grijă, să nu te tragă curentul!”. Fie că era vorba de două uși/geamuri deschise în același timp, fie că ieșiseși afară cu părul ud, puteai fi sigur că întâlnirea cu curentul însemna o tragedie. De fapt, curentul ăsta nu e o altă trăsnaie de-a bunicii menită să sperie copiii, ci provine din folclorul macedonean, unde termenul „promaja” (tradus, curent) reprezintă fenomenul ce cauzează dureri de cap/dinți/oase și înțepeneli teribile. De la ei s-a răspândit paranoia și iată că acum și noi ne ferim de promaja ca de ciumă.
Nu vreau să te rețin de parcă aș fi unchiul acela vorbăreț (știi la ce mă refer), așa că voi încheia cât mai repede. Poate că da, poate că suntem foarte asemănători cu celelalte popoare balcanice. Și ce? Acest „adevăr” nu ar trebui perceput ca un lucru negativ, ci ar trebui să ne deschidă mai mult către cultura balcanică, să ne apropie oarecum unii de alții. De acum încolo, este mai mult ca sigur că vom întâlni diverși oameni care vor avea diferite preconcepții despre Balcani, însă asta nu va înlătura sentimentul de „acasă” pe care ni-l provoacă termenul.
Și, că tot vine iarna: ai grijă cum te îmbraci, să nu te tragă curentul!
Disclaimer: acest articol este un pamflet.
Text: Clara Georgiță
Grafică: Ștefania Trandafir
DTP: Ioana Tănase
