Străzile din București spun o poveste

Sunt absolut convinsă că măcar o dată ați trecut pe lângă o clădire de pe strada voastră care v-a câștigat privirea prin culorile vibrante sau prin formele ei ciudate. Poate părea un simplu desen pe fațada unui bloc, dar, în intriga pe care acesta o provoacă, recunoaștem efectul artei stradale.

De ce aleg oamenii să-și exprime poveștile în acest mod? Arta stradală poate fi descrisă de unii ca fiind o modalitate agresivă de expunere în spațiul public, dar din punctul meu de vedere constituie un mod distinct de exprimare artistică, prin care creatorul își exprimă dorințele și dă frâu liber imaginației. Specificul acestei expresii artistice este constituit de absența limitelor în ceea ce privește creația, artistul jonglând neconstrâns cu ideile sale. Acest fel de a împărtăși o poveste își are rădăcinile în Grecia, în perioada Antichității, însă a avut parte de o expunere uimitoare în SUA, unde a și devenit foarte cunoscut.

În România, acest curent datează încă de pe vremea comunismului. Bucureștenii anului 1990 au ales să-și exprime dorința de a înlătura un dictator prin fraza scurtă ”Jos Cizmarul!”, care făcea referire la meseria lui Nicolae Ceaușescu de dinainte de-a intra în lumea politică. Acest fapt marchează apariția primului graffiti recunoscut din țară.

Un lucru însă foarte important de precizat este că nu absolut tot ce iese din mâna unui așa-numit „graffer” poate fi considerat artă. Când ne referim la picturile stradale, nu putem să nu vorbim despre formele de vandalism care s-au răspândit în București. Familia graffiti-ului se împarte în 3 ramuri. Muralurile, care sunt recunoscute ca arta stradală, sunt, de cele mai multe ori, legale, făcute cu acordul administrației locale și concepute pentru a beneficia de un timp de expunere îndelungat. Alte modalități de exprimare au însă caracter ilegalt: tag-urile, simple semnături care constituie o metodă eficientă de a-ți face numele cunoscut cu rapiditate și “bombele” care dau o simplă pată de culoare. Mesajele negative sau simple litere alambicate pe un perete nu sunt văzute într-o notă pozitivă, fiind considerate un act prin care aspectul clădirilor este înrăutățit.

Într-o perspectivă conservatoare, se spune că graffiti-ul este o joacă de copii și că această practică nu face altceva decât să distrugă din punct de vedere estetic. Bineînțeles că nu se poate spune același lucru despre o simplă lucrare pe hârtie, pentru că acolo este vorba de artă. Acea comparație nu semnifică nimic altceva decât frica oamenilor de a se deschide lucrurilor de actualitate. Majoritatea operelor de tip graffiti, pe lângă faptul că trădează monotonia blocurile anoste și ne dezmorțesc spiritul artistic, cară în spate și o poveste demnă de ascultat, care ne poate face să realizăm că arta este aceeași indiferent de modul execuției.

Voi aduce câteva exemple concrete de muraluri care vă pot face să simțiți poveștile ascunse în spatele unor culori.

Ați auzit vreodată de strada Arthur Verona? Acest loc inedit poartă titlul de “cea mai colorată stradă din București” datorită evenimentului Street Delivery, unde „grafferilor” le este permis să dea un strop de viață unei străzi monotone. O alee doar nuanțată la prima vedere, dar care ne ajută să comemorăm diferite perioade ale vieții noastre. În 2019, străzii i-a fost adăugată o nouă operă, pe care criticii au descris-o ca fiind “în ton cu pandemia”. Pictura dezvăluie jumătatea unui chip, fără o expresie facială anume, care este acoperită de o mască. Peisajul ilustrat pe aceasta, o câmpie verde și liniștită cu câte un copac falnic, reprezintă o imagine la care noi puteam doar și numai visa în perioada pandemiei. Această operă simbolizează o comemorare a pandemiei, iar această bucată de artă, ce poate servi ca izvor istoric în viitor, ne ajută să ne reunim și să ne reconectăm cu timpul pe care nu am apucat să-l trăim.

Cum v-ați simți dacă persoana iubită v-ar dedica o pictură pe o întreagă lățime de bloc? Poate părea doar un vis la prima vedere, dar vă anunț că cineva deja a făcut asta. Vă prezint muralul “MOIRA”, operă ce transmite un mesaj incontestabil: frumusețea fizică este trecătoare și, dacă iubești ceva, iubești mai întâi sufletul. Creația de pe Bulevardul Dimitrie Cantemir conturează două femei, una vârstnică și una la apogeul tinereții, îmbrăcate la fel, în port popular, care au în mână, după cum spune autorul, “firul destinului”. Creatorul, sub pseudonimul de Recis, susține că ambele entități sunt o reprezentare a iubitei sale cu care i-a fost destinat să fie împreună și pe care, spune el, ar picta-o pe fiecare bloc comunist din municipiu. Din această dovadă a dragostei, pe lângă mesajul evident, se mai poate desprinde și ideea trecerii inevitabile a timpului.

Poate iubirea și pandemia nu au un mesaj atât de pătrunzător pentru o masă mare de oameni. Ce-ați spune despre un mural care ne aduce în vedere câteva probleme importante cu care ne confruntăm și ridică câteva semne de exclamare umanității. Pictura “Frumoasa adormită din Grădina Maicii Domnului”, operă cu un titlu inedit, ne expune prin doar câteva culori situația pădurilor și, în general, a mediului din țara noastră. Autorii, Irlo și Kero, redau o fată întinsă pe un pat de flori, asupra căreia stă un bărbat. Contrar poveștii originale, unde salvatorul este un nobil, în muralul de față rolul protectorului îl are un om simplu, un pădurar, ce-și plânge nu doar femeia, cât și pădurea din spate. Cadrul natural din spate surprinde o defrișare în masă și un foc forestier, pornit de oameni. Din păcate, acest subiect ne afectează și în ziua de astăzi ca popor, întrucât nu facem nimic altceva decât să ne furăm singuri bogăția, iar peisajul ilustrat este din ce în ce mai des întâlnit printre noi.

Acum că am văzut câteva exemple de semnificații ale muralurilor, haideți să aruncăm o privire și peste avantajele și dezavantajele acestui tip de exteriorizare. Pentru a începe într-o notă pozitivă, mă voi referi mai întâi la părțile admirabile. În primul rând, la fel cum am mai susținut anterior, arta stradală și graffitiul sunt două forme de exprimare artistică ale creatorului, prin care acesta își lasă amprenta personală. În fața faptului împlinit, adrenalina care te întrepătrunde parcă îți oferă doza de aer și extaz de care oricine are nevoie, iar momentul în care îți vezi opera sau semnătura finalizată, sentimentul de mândrie nu ezită să apară. Totodată, o simplă pictură pe un perete se poate regăsi în câțiva ani în rândul izvoarelor istorice. Și, bineînțeles, cel mai evident avantaj este scopul estetic al acestor creații.

Să trecem rapid și prin părțile negative ale fenomenului. Din păcate, unii oameni iau în derâdere ideea de creație artistică și ajung să scrie mesaje vulgare pe imobilele din București, care promovează nimic altceva decât ură, rasism, violență și multe altele asemenea. Însă, pe lângă faptul că înrăutățește aspectul unei clădiri, compunerea mesajelor negative este considerată a fi vandalism și atrage după sine pedepse costisitoare. Odată cu titlul de „graffer” vin și prejudecățile oamenilor din jur: că este doar un act de rebeliune, prin care noi, adolescenții, vrem să ieșim mereu din tipare.

Arta stradală nu dispune de bariere când vine vorba de creație, deoarece nimeni nu ar trebui să fie silit să se încadreze în anumiți parametrii pentru a se bucura de acceptarea celorlalți. Tocmai datorită acestui considerent, ideea de a fi creator de graffiti s-a răspândit cu repeziciune prin toată lumea, oamenii dorindu-și cu disperare o gură de libertate, departe de cotidian. Toate persoanele ar trebui să reușească, într-un final, să-și găsească modul de exprimare prin care ei se simt la apogeul comodității și plăcerii, având ocazia să-și împărtășească poveștile neîngrădiți de normele sociale.

Spune-mi, tu ai învățat să te exprimi?

Text: Theodora Marin
Grafică: Maria Rizoiu
DTP: Sara Andrei

Contact Us