Ieşi în curtea liceului și îți vezi fostul iubit. Nu știi cum să faci să ajungi mai repede într-un loc izolat, unde să poți să plângi în liniște, și nu în văzul a zeci de oameni. Prietena ta cea mai bună îți spune: „Treci odată peste!”. Trei cuvinte pe care le poți înțelege în mai multe feluri: recomandare, îndemn, poruncă, chiar şi rugăminte. Dar ce se întâmplă dacă nu o faci, dacă nu poți să treci peste?
Nu eşti singurul care şi-a pus această întrebare. Situația a inspirat mulți artişti, care au transformat suferința lor în adevărate opere – în 1924, Pablo Neruda, cel mai cunoscut poet vorbitor de spaniolă, scria un vers care urma să inspire, la rândul lui, nenumărați alți artişti: Love is so short, forgetting is so long. În 1866, Constant Mayer picta Love’s Melancholy, portretizând o femeie care, încă purtându-şi verigheta, îşi plânge dragostea de mult pierdută.
Cel mai recent, cântăreața Taylor Swift s-a folosit de metafora unui restaurant pentru a descrie sentimentele prin care cineva trece când se află într-o asemenea situație, în melodia right where you left me. Subiectul melodiei: o fată de 23 de ani află că iubitul ei și-a găsit o altă parteneră. Pentru a nu se confrunta cu realitatea dură a acestor consecințe, tânăra rămâne în locul unde inima i-a fost frântă, înghețată în timp. Încă de când albumul a fost lansat, cântecul a devenit unul îndrăgit de fani, care s-au regăsit în experiența descrisă de melodie. În prezent, piesa este în centrul unui trend pe TikTok, însumând peste 100 de mii de videoclipuri. Utilizatorii au empatizat cu situația descrisă de melodie şi o folosesc pentru a-și descrie experiențele romantice peste care nu au putut trece, deşi au zeci de motive pentru care ar trebui să-și dorească să o facă.
Totuși, de ce tindem să nu putem trece peste despărțiri? De ce încă ne gândim la un fost iubit de acum ani de zile, chiar dacă am mai avut și alții de atunci? Ei bine, haideți să ne imaginăm ce stare am avea dacă am mânca 500 de ciocolate pe zi (pe lângă faptul ca am face diabet). Aceasta este comparabilă cu ceea ce simți când eşti cu adevărat îndrăgostit. Creierul primește din abundență un hormon numit feniletilamină, care produce o stare de euforie şi reduce stresul şi depresia — același hormon se regăsește şi în ciocolată, în cantități mult mai mici. Creierul devine dependent de acest hormon, și după ce acesta încetează să fie secretat, ne este greu să trăim fără el și revenim la stările depresive de care el ne ferea. Iubirea este practic un drog, dar nu unul care se poate găsi la colțul străzii sau, mă rog, cine știe cum îşi intâlnesc unii partenerii…
Dintr-o perspectivă psihologică, există mult mai multe cauze pentru care nu puteți trece peste. Prima și cea care vă influențează cel mai puternic este dependența emoțională. Sentimentele nu pot dispărea la fel de repede ca atunci când partenerul v-a frânt inima. O alta este că vă întâlniți încontinuu pe holurile liceului. În. Fiecare. Pauză. Aceste rendez-vous-uri neplanificate pot să încetinească procesul de acceptare, mai ales dacă vedeți că ei se descurcă mai bine decât voi după despărțire. Poate vă confruntați cu singurătatea sau doar cu frica de a nu fi singuri, nevoie pe care partenerul vostru obișnuia să o satisfacă, chiar în exces. Ați observat vreodată în timpul relației că el devenise centrul tuturor interacțiunilor voastre sociale, până când prietenii voștri nu mai suportau să-i audă numele? Așa credeam și eu.
Dar ați deschis articolul pentru a afla un lucru, nu-i așa? În următoarele rânduri mă voi autoproclama un guru al despărțirilor şi al relațiilor romantice, şi vă voi oferi câteva sfaturi prin care, sper eu, vă voi ajuta să treceți peste fostul vostru partener.
Sfatul 1: Amintiți-vă principalul motiv al despărțirii. Chit că a fost un motiv bine întemeiat sau nu, acesta tot a existat. Poate e doar acela că valorile şi obiectivele voastre de viață nu au mai fost compatibile. Poate nu comunicați suficient și, la un moment dat, telefonul fără fir nu a mai funcționat. Sau relația devenise atât de toxică, încât ați fost înşelați. Fiecare relație este unică, iar motivele despărțirii sunt diferite de la cuplu la cuplu. Dacă vina a fost de partea partenerului, folosiți ca pretext ideea că ați scăpat de ceva care v-ar fi făcut rău, pentru că indiferent care a fost motivul despărțirii, acesta s-ar fi produs în orice circumstanțe. Dacă vina a fost a voastră, recunoașteți-o în primul rând față de voi, iar apoi încercați să vă remediați acel aspect.
Sfatul 2: Permiteți-vă să simțiți. Oricât de clișeic, poate uşor penibil ar suna, aveți nevoie să vă lăsați să simțiți tot ce trebuie să simțiți. Acumularea acestor sentimente negative nu este o soluție. Vorbiți despre ele cu un prieten sau cu cineva care să vă poată înțelege și care să devină un suport emoțional, și astfel ajung la al treilea sfat.
Sfatul 3: Înconjurați-vă de persoane care empatizează cu situația voastră. Gândiți-vă că prietenii voştri pot şti mai bine cum să treacă peste o despărțire (poate chiar mai bine decât mine). Împărtășiți-vă sentimentele și ascultați și ce au ei de spus, pentru că aceștia vă cunosc mai bine decât credeți și vă pot da sfaturi personalizate, care să vă ajute cu adevărat.
Sfatul 4: Nu-i mai răspundeți la mesaje! Nu aveți nevoie de încă ceva care să vă amintească de el și de lucrurile pe care le-ați pierdut odată cu despărțirea. Întoarceți-vă la sfatul 1 și amintiți-vă că a existat un scop pentru care v-ați despărțit. Nu uitați de acest motiv doar pentru că v-a răspuns la un story cu un compliment. Imaginați-vă câtor alte persoane le-a răspuns cu aceeaşi replică.
Sfatul 5: Acceptați că nu a fost alesul. Dacă sunteți măcar puțin ca mine, de fiecare dată când cunoașteți o nouă persoană pentru care dezvoltați o pasiune, vă veți imagina un viitor cu acea persoană. Când vă despărțiți şi acea reverie nu devine realitate, cred şi eu că dezamăgirea voastră atinge cote maxime. Dar înseamnă că nu a fost menit să fie. Acesta este ultimul pas pentru a accepta cu adevărat o despărțire.
În realitate, dincolo de limitele pe care le-am impus prin corelarea acestei fraze cu o relație romantică, mulți oameni sunt ținuți captivi de traumele care le-au marcat viața. Un studiu din 2019 arăta că peste 60% dintre copiii de până în 16 ani au fost supuşi unei traume care urma să le afecteze viața. Dar acești copii ajung adulți maturi, iar majoritatea se dezvoltă normal, în ciuda experiențelor prin care au trecut. Practic, niciodată nu trecem cu adevărat peste ceea ce ni se întâmplă, ci doar învățăm să acceptăm, iar mai apoi să trăim cu acele traume.
Dacă eşti ca mine, vei rămâne la aceeaşi masă până când nu mai poți. Chiar şi după ce vei părăsi restaurantul, te vei întoarce să îi mai verifici meniul din când în când. Cu adevărat, o parte din noi va rămâne mereu în restaurant. Poate, prin acest articol, mi-am dorit să îmi fac și eu însumi curajul de a părăsi restaurantul. O să-mi mai recitesc sfaturile de câteva ori și vă îndemn și pe voi să faceți la fel, mâncarea deja începe să se răcească.
Text: Gutuman Luca
Foto: Mihailescu Ioana
DTP: Stancu-Mihai Andreea
