Fie ele încărcătoare sau baterii, acestea ne oferă energie printr-o sursă directă de curent. Nu, nu vorbesc despre bateriile cu litiu, cele pe care le căutăm prin sertare în momentul în care nu ne mai merge telecomanda. Atunci, care a fost motivul pentru utilizarea unei asemenea fraze de început? Îmi pare rău pentru cei care voiau să citească un articol despre încărcătoare, baterii sau despre domeniul energiei electrice, dar adevăratul subiect pe marginea căruia urmează să dezbatem astăzi este bateria socială. Celor care nu sunteți familiarizați cu termenul, o simplă căutare pe Google v-ar dezvălui că înseamnă cantitatea de energie pe care și-o alocă involuntar o persoană pentru socializare. Cu speranța de a nu vă induce în eroare și mai tare, vă mai pot spune că este o idee ambiguă și lipsit de limite, care poate varia în funcție de tipul de personalitate, vârstă și chiar contextul socio-economic în care vă aflați.
Pentru a mă apropia de o explicație mai concretă, un exemplu ar descrie bateria socială mult mai clar. Imaginați-vă că sunteți la cafeneaua voastră preferată, înconjurați de prietenii voștri cei mai buni, cu care așteptați să vă vedeți de zile întregi, iar dezbaterile ce vor urma după o doză corectă de cafeină vor fi de neegalat. Însă, odată puși în fața faptului împlinit, când divertismentul ar trebui să atingă cote maxime, această baterie socială, două cuvinte care, dacă mă întrebați pe mine, par să sune mai mult a metaforă, începe să scadă și să scadă și să mai scadă încă un pic. Brusc, nu mai ai chef de conversație, cafeaua începe să prindă un gust amar și prietenii devin mai obositori ca niciodată. Spun bine, nu? Dacă vă regăsiți în această categorie și v-ați considerat până acum “anormali”, sunt aici să vă spun că nu, dragii mei, voi sunteți perfect normali.
Bateria socială ne poate afecta starea de spirit în cele mai nepotrivite momente, ne poate face să ne simțim prost față de cei din jur și ne influențează deciziile de la o clipă la alta. Repet, este o chestiune care generează orice, în afară de siguranță și liniște interioară. După descărcarea bateriei, căutam,în general, un refugiu, un spațiu reconfortant în care să fim noi cu noi înșine și să nu fim deranjați de privirile celor din jur. Primul reflex, după o întâmplare ca aceasta, este să ne închidem în noi, mintea noastră să zboare în complet alte locuri și să continuăm să ne prefacem că suntem încă activi în conversație. O denumire care merge mână în mână cu abordarea de mai sus este disocierea, un fenomen care ne face să intrăm într-un fel de transă, iar legătura noastră cu realitatea să continuăm să rămânem acolo numai fizic, în timp ce ignorăm toți ceilalți factori din jur. În ciuda faptului că această confruntare cu sinele ne afectează constant, întrucât pare că suntem blocați într-o buclă fără sfârșit, sentimentul temporar de înstrăinare față de grup este unul complet normal și chiar sănătos pentru o viață socială echilibrată, indiferent dacă sunteți introvertiți sau extravertiți. Ce ne-am face dacă am fi nevoiți să stăm 24 de ore din 24 numai cu oameni în jurul nostru, ba chiar mai mult, să ne simțim agasați și intimidați de cei care ne invadează viața privată? Cu siguranță, nu este o senzație plăcută. Ca o adăugare succintă, pentru cei ce au dubii sau neclarități, a te simți uneori epuizat din punct de vedere social și mental în interacțiunile cu alții nu este același lucru cu a te lupta cu anxietatea socială, o frică mai complexă, care trebuie tratată ca atare și care necesită sprijin deplin din partea celorlalți, acestea fiind două stări diferite întâlnite în viața de zi cu zi.
Dacă ați ajuns până aici, probabil încă sunteți dornici să aflați cum puteți combate efectele negative ale lipsei de energie. Câțiva pași mici, dar importanți în călătoria spre a nu mai fi luați cu asalt de incertitudine și de stres, sunt înțelegerea nevoii unei rutine sau a unor activități care vi se potrivesc, care vă ghidează și care vă conservă energia, pentru a nu fi puși în situații copleșitoare. În plus, trebuie să învățăm să nu ne simțim vinovați pentru nevoia de a lua o pauză de la colectiv. Ca paranteză, dacă grupul cu care vă asociați sau cu care rezonați nu este de acord cu repausul, sfatul meu este să reevaluați prietenia voastră cu ei și, dacă dau dovadă de disponibilitate, să aveți o discuție serioasă pe tema granițelor care nu trebuie încălcate. De aceea, și știu că ați mai auzit asta de un milion de ori, comunicarea este cheia unei relații sănătoase din punct de vedere emoțional, iar fără ea nu am putea evolua și nu am avea posibilitatea să stabilim cum ne organizăm scara valorilor personale. Bazat pe experiența mea, pot afirma că un ajutor de nădejde a fost introducerea cuvântului “nu” în vocabularul meu. Considerându-mă o persoană căreia îi place să fie mereu pe placul apropiaților, m-am obișnuit cu greu să refuz anumite contacte cu oamenii. Asta se întâmpla doar din cauza piticilor care își făceau veacul prin creierul meu și, care deveneau ocazional, insuportabil de iritanți, spunându-mi că ceva nu decurge conform algoritmului nociv cu care eram eu obișnuită (adică să spun “da”, cu un zâmbet larg și senin pe față).
Așadar, noii mei colegi de suferință, redirecționați vinovăția aceasta nejustificată către o altă lume, preferabil către una care să semene cu secțiunea e-mailurilor de tip spam, pe care oricum nu le verifică nimeni vreodată. Nu vă temeți să preluați controlul asupra vieții voastre și încărcați-vă bateriile, pentru că urmează un drum lung!
Text: Sofia Nemțan
Grafică: Sara Iliescu
DTP: Maria Pavel
