În încăperea întunecoasă a unei săli de cinema, apare brusc, pe ecranul uriaș, o rază puternică de lumină: un personaj extravagant și nebunesc, o pată de culoare menită să rupă monotonia firului narativ. Ați văzut o fată interesantă, care prin personalitatea și interesele ei ieșite din comun, l-a ajutat pe protagonist să adopte un stil de viață libertin și palpitant. Dacă la sfârșitul peliculei ați rămas cu impresia că personajul era în sine foarte superficial, în ciuda ,,originalității’’ sale, tocmai ați depistat, după cum și numele sugerează, o Manic pixie dream girl.
Manic pixie dream girl (MPDG) este o tipologie de personaj întâlnită în filme. Deși nu este o noțiune tocmai nouă, termenul a fost identificat oficial de criticul american Nathan Rabin în 2007, după o recenzie a filmului ,,Elizabethtown’’. Cu Orlando Bloom și Kirsten Dunst în rolurile principale, acesta spune povestea a doi îndrăgostiți ce se întâlnesc complet întâmplător: singurul pasager și unica stewardesă a unui zbor spre Kentucky. Pe parcursul filmului, unicul scop concret al lui Claire este de a-l susține pe Drew: să-i ia gândurile de la tragicul deces al tatălui său și de la probleme sale financiare și să îi dea speranță pentru o viață mai fericită. Termenul de MPDG a luat astfel rapid amploare și criticii au identificat acest arhetip în din ce în ce mai multe filme precum Susan Vance din ,,Bring it up baby’’ (1938), Charlotte Fielding din ,,Autumn in NY’’ (2000) sau Sam din ,,Garden State’’ (2004). Deși aceste pelicule prezintă povești emoționante de dragoste la care cu toții sperăm conștient sau nu, relațiile dintre protagonist și perechea sa eșuează în a oferi o perspectivă bilaterală, iar personajul feminin rămâne umbrit de un scenariu ce construiește această dinamică doar cu scopul evidențierii evoluției eroului masculin. ,,Acest personaj există doar în imaginația febrilă a regizorilor, pentru a-i învăța pe tinerii bărbați să îmbrățișeze misterele vieții și aventurile ei infinite.’’, punctează Nathan Rabin.
Cu toate că fenomenul a fost primit bine de publicul larg prin finalurile sale siropoase, a stârnit totodată un mare val de dezaprobare. Filme precum ,,500 days of Summer” și ,,Eternal Sunshine of the Spotless Mind’’ au câștigat popularitate, deoarece au adus critici subtile și inteligent realizate asupra lipsei de realism a clișeului Manic pixie dream girl. În acest sens, Summer se dovedește a fi dezinteresată complet de o relație cu Tom, deși acesta romantiza exagerat de mult orice interacțiune cu ea, iar protagonistul celui de-al doilea film, Joel, devine cu adevărat conștient de suișurile și coborâșurile fostei sale relații tumultoase cu Clementine, după ce ambii își șterg amintirile împreună și apoi hotărăsc într-un final să se accepte reciproc pentru ceea ce sunt, încercând din nou să o ia de la capăt. Cinematica celor două filme păstrează astfel o atmosferă nostalgică și romantică, însă trezește spectatorul la realitate și se rupe dramatic de scenariul unei clasice idile: personajele feminine nu se comportă așa cum s-ar fi așteptat protagonistul, iar aura și energia lor captivante nu sunt atât de atrăgătoare precum par.
Aceste contraexemple ale unor Manic pixie dream girls nu au fost concepute drept doar simple scheme comerciale, ci au fost și sunt în continuare relevante pentru modul în care adolescenții și tinerii adulți se raportează la abordarea unei relații, fie aceasta romantică sau platonică. În zilele noastre, ne confruntăm cu o tendință generală de superficialitate și rareori acordăm timp și real interes să cunoaștem cu adevărat persoanele cu care dorim să ne împrietenim. Nu mai iubim oameni, atât cu calități, cât și cu defecte, ci ne înecăm în fanteziile idealiste ale unor persoane care de fapt nu există așa cum ni le imaginăm noi. Ne lăsăm atât de mult captivați de aceste vise, încât ne pierdem pe noi: ne pierdem personalitatea, ne pierdem rostul și nu vom putea niciodată să fim originali pentru cei pe care îi iubim cu adevărat.
Deși pare atrăgător să trăim mereu în niște scenarii false în care nu privim rațional oamenii din jurul nostru, o prietenie de lungă durată se bazează pe o conexiune autentică, compromisuri și distrugerea oricăror fantezii de idolatrizare a unor idealuri create de noi înșine. Tu te-ai îndrăgostit vreodată de cineva din mintea ta?
Text: Alexandra Frunză
Grafică: Alexia Boceanu
DTP: Rebeca Badea
