Vrem, nu vrem, înainte să fim conștienți de orice ne-ar înconjura, probabil chiar de dinainte să existăm, ni se pune un nume. Și noi nici măcar nu avem șansa să ni-l alegem. E pentru toți un dar – cel puțin până la o anumită vârstă, trebuie să ni-l însușim. Și deși un nume singur nu determină întregul destin sau caracter al unei persoane, studii recente au arătat că el poate avea anumite efecte psihologice și socioculturale care pot modela diferite aspecte ale vieții unui individ. Un nume este unul dintre primele lucruri pe care oamenii le învață despre ei înșiși și devine o parte fundamentală a identității fiecăruia. Modul în care ne percepem pe noi înșine și modul în care suntem percepuți de alții poate fi influențat de numele noastre. Anumite nume pot avea conotații culturale, etnice sau de gen, iar oamenii creează o legătură cu acele asociații sau pot fi influențați de acestea. De aceea, ce e necunoscut sau ieșit din normalitate provoacă instantaneu reacții diferite sau o curiozitate neobișnuită. Am întrebat câțiva cunoscuți dacă și cum le-a influențat numele existența și urmează să vă prezint câteva răspunsuri. „Lumea mă asociază mereu cu Dora Exploratoarea” spune Dora care nu, nu e porecla de la Teodora. Sau „dacă întâlneam adulți sau oameni mai în vârsta făceau asocierea aia cu Smărăndița Popii”; „adică Lorelei era o sirenă care ademenea marinarii cu farmecele ei, iar după ce se îndrăgosteau de ea, aceasta îi omora”. Cele 3 exemple ne demonstrează că primul instinct care se activează atunci când lumea se împotmolește în ceva necunoscut, încearcă să facă asocieri, e intrigată. Stereotipurile sau noțiunile preconcepute asociate cu anumite nume pot influența modul în care alții percep și interacționează cu un individ. De exemplu, un studiu a arătat că persoanele cu nume considerate faimoase sau tradiționale aveau mai multe șanse să li se ofere interviuri de angajare în comparație cu cele cu nume considerate specific etnice sau de statut inferior.
Multe dintre răspunsuri s-au învârtit în jurul faptului că se simte special să ai un nume aparte: „îmi plăcea că nu exista șansa să mai cheme pe cineva ca pe mine”, „dacă striga cineva Miriam știam sigur că se referă la mine. Și de multe ori cand alți oameni mă cunoșteau pentru prima oară îmi spuneau: Ce nume frumos!”, „A fost o chestie specială pentru că știam că e familia mea și atunci nu puteam să fiu încurcată, pentru că era ceva ce îmi aparținea mie și mă simțeam foarte apropiată de el.”.
Deși, când a fost vorba de o influență puternică asupra vieții, puține dintre răspunsuri au fost pozitive. Mulți au afirmat că în ciuda faptului că e un lucru special să te cheme altfel, nu au fost de-a dreptul afectați de acest fapt în dezvoltarea lor. Totuși, am avut 2 răspunsuri ce au spart statisticile cu profunzimea impactului cunoscut: „Mi-a dat un fel de stimă de sine pentru că eram diferită prin toate 3 numele mele. Prenumele e foarte important pentru că mi se pare că are în spate o poveste. Îmi reprezintă într-un fel trecutul în care eu nu am trăit.” A avea un nume de care cineva să se simtă mândru sau cu care rezonează poate crește încrederea personală și stima de sine, după cum am înțeles și anterior. În schimb, persoanele cărora le displace sau se simt incomod cu numele lor pot suferi un impact negativ asupra încrederii sau părerii despre sine. Așa cum reiese și din: „Sincer, numele mi-a influențat foarte mult egoul. […] simt că le dau oamenilor impresii bune, chiar speranțe pe moment, mult spus așteptări reale, dar apoi o las moartă; e ceva care parcă mă face să nu pot să am o continuitate. […] Nu mă deschid ușor cu adevărat și câteodată nici măcar nu-mi doresc s-o fac. Paradoxal, am devenit mai narcisistă și mă simt bună de nimic altceva decât asta, decât să par o sirenă. În același timp sunt acaparată de un complex de inferioritate, fiind robustă, simțindu-mă neputincioasă să mă mișc.”.
Există chiar o ramură a lingvisticii care studiază numele proprii de persoane, având în vedere mai multe aspecte ale lor: originea, evoluția, folosirea – antroponimia. Ea analizează în primul rând informațiile pe care le dau antroponimele despre purtătorul lor. Nu în toate limbile antroponimele poartă aceleași informații. Termenul de nume „propriu” este folosit astfel pentru a arăta și a identifica un lucru la care ne referim fără a spune nimic despre acesta. În micul meu studiu, am cercetat și alte două posibile variațiuni: nume cu origini diferite și nume de familie cu diverse înțelesuri sau scrieri. Am aflat că acestea pot influența sentimentul de apartenență și conexiunea cu moștenirea culturală sau familială. Analizând primul aspect menționat, am primit răspunsuri care conduc spre aceeași direcție – un nume care induce o etnie diferită de cea română e văzut altfel de către români sau de către cei care știu că vii din România – „M-a ajutat pentru faptul că atunci când am călătorit, de fiecare dată când îmi prezentam numele, venea la pachet cu un respect pe care mi-l acordau prin faptul că se înțelegea că nu sunt româncă. Altfel, dacă arăți un buletin cu un nume românesc, majoritatea statelor te privesc mult mai jos pe scara socială decât îi privesc pe alții. Numele meu, fiind evident italienesc, e o chestie care îmi acordă avantajul de a fi văzută mai bine în societate. În plus, a fost o chestie specială pentru că știam că e familia mea și atunci nu puteam să fiu încurcată, pentru că era ceva ce îmi aparținea mie și mă simțeam foarte apropiată de el.”. Fiind o aparență primordială, de care te lovești orice ar fi, e evident că și reacțiile celorlalți vor fi stârnite aproximativ instantaneu, la pachet cu defectele discriminatorii ce aparțin de majoritatea indivizilor din lume. „Mă face să mă simt special într-un sens pozitiv – la modul exotic. E ca atunci când mănânci kaki sau mango egiptean.” descrie unul dintre intervievați sentimentul impactului numelui său într-un context național diferit de cel de proveniență. Apoi, am primit păreri și despre nume de familie mai bizare: (despre numele Scorpie) „De când eram mică, mulți râdeau de numele meu, mai ales copiii și credeau că sunt o scorpie din cauza numelui. Totuși, de vreo 2-3 ani încoace a început sa îmi placă foarte mult pentru că e o parte din mine. Și acum când lumea îmi află numele, îmi spune că e mișto, în loc să râdă.”. O altă experiență neobișnuită am aflat-o despre numele Tiderle : „Am trecut de la a mi se părea hazliu atunci când este scris sau spus stâlcit, la iritare și chiar enervare, mai ales atunci când se întâmplă public. Trebuie să-l spun pe litere de câte ori îl comunic cuiva care nu mă cunoaște. Fiind rârâită, trebuie să repet literele de mai multe ori. O dată am renunțat la rezervarea la un restaurat că n-a fost chip să-l fac să înțeleagă pe om cum mă cheamă. Pentru că cea mai frecventă greșeală e Tinderle, soțul meu, ca să nu rateze invitații la pitch-uri, și-a făcut un mail cu numele scris greșit.”.
Ipoteza corectă rămâne însă cea care ne spune că viața noastră nu e dictată de un simplu nume. Merită totuși, pentru că am scris acest articol, să scot în evidență câteva studii. O publicație germană din 2011 afirmă că dacă ai un nume demodat, e foarte posibil ca un date să eșueze. Există șanse mari ca persoana să fie respinsă în fața unei alteia cu un nume mai modern. Un alt studiu a arătat o tendință mai scăzută de a primi ajutor de la un străin dacă persoana care are nevoie de ajutor poartă un nume evaluat negativ. De asemenea, a fost demonstrat că persoanele cu un nume neobișnuit sau care să nu sune bine, aveau mai multe șanse să fi fost implicate în infracțiuni. Mă rog, concluzia rămâne mai bine la latitudinea lui Shakespeare, care ne întreabă „Ce înseamnă numele? Trandafirul miroase a trandafir, chiar de-l numeşti trandafir ori ba.”. Eu sunt Mara; pe tine cum te cheamă?
Text: Mara Calugareanu
Foto: Maia Eșanu
Grafică: Alexandra Tonciu
DTP: Smaranda Ciobanu
