Ce faci când îți alunecă masca… și încep să se vadă celelalte? Spune-mi, cum te mai descurci când ești încolțit de toate realitățile, mai bine zis falsitățile pe care ți le-ai creat? Pentru că eu m-am săturat să fac parte dintr-o lume derizorie în care unica dată când zâmbim este în poze, să vadă acei nu știu cine ai tăi. Zi-mi mie, și promit să nu spun nimănui, nu te sufoci cu toate acele măști pe care le ții ostentativ pe raft, le agăți scrupulos în cuier? Sunt murdare, terfelite, de la cât le-ai purtat, ți se fuzionează în piele, devin parte din tine. Dar din verosimilul tu, ce mai rămâne atunci?
Cel mai simplu, cel mai ușor teren de atac ajung să fie cei ce nu ne cunosc, cei ce ne-au auzit doar numele și stau în expectativă. Nu știm cum râdem sau dacă acela este râsul nostru. Așa că avem înclinația să sculptăm cel mai impozant zâmbet și să croim cei mai cordiali ochi. Purtăm o mască pentru că tindem să credem că suntem lipsiți de personalitate, așa că ne-o atribuim pe cea pe care am îndrăgit-o cel mai mult la altcineva. Ajungem să putem fi oricine vrem, în oricare situație, devenim alunecoși și maleabili. Vrem să ascundem ceva înăuntru și să proiectăm altceva pe retina celor care ne privesc. Suntem îngroziți că cineva nu ne-ar plăcea cum suntem, așadar facem lucruri ce ne împing să ne urâm pe noi într-un final, însă cât timp nu ne urăsc ceilalți, e bine, nu?
Dar tu știi câte măști poți avea în dulap?
Masca Nepăsătorului – când te prefaci că nu-ți pasă de nimeni și de nimic, dar înăuntrul tău se poartă o bătălie pentru a-ți ascunde slăbiciunile;
Masca Victimei – vezi o tragedie în tot, ai nevoie de o continuă compătimire;
Masca Atotștiutorului – pentru obținerea validării, ai un răspuns pentru orice, crezi că deții adevărul absolut;
Masca Inabordabilului – consideri că toată lumea e la fel și provoacă suferință, tinzi să-i ții la distanță, nu te atașezi;
Masca Invizibilului – nu ai primit aprecierea și recunoașterea de care aveai nevoie în copilărie și preferi să nu mai ieși în evidență deloc;
Masca Arogantului – te poziționezi undeva mai sus ca ceilalți, într-o zonă de superioritate și nimeni nu te poate împiedica să obții tot ceea ce-ți dorești, fără scrupule;
Masca Vindecătorului – oferi ajutor tuturor celorlalți și faci să pară că nu te mai gândești la tine, însă, de fapt, cauți împlinire pentru propria existență.
Nu mai avem cinci simțuri primordiale, se mai adaugă și cel de alegere al măștii. Vedem atitudinea unei persoane, îi auzim gândurile, îi mirosim dorințele, simțim interesul, dar tot gustăm din fericirea ce ne-o poate procura. Atât de egoiști și meschini, a purta o mască nu a fost niciodată numai de a bucura pe altcineva, nu s-a oprit doar aici, încât îi facem să zâmbească pentru a ne face pe noi să râdem înapoi. Schimbul esențial dintre undele sufletelor: îți ofer ca să-mi oferi.
A fi imperfect înseamnă a fi uman, a fi uman înseamnă a avea slăbiciuni.
,,SLĂBICIÚNE s. v. afecţiune, atașament” – DEX
Însă, dacă nu suntem ființe sortite afecțiunii, atunci ce suntem? Nu vreau să mă atașez de detașare. Și dacă slăbiciunea este deosebirea fundamentală dintre viață și neviață, prefer să fiu slabă decât de piatră. Și totuși, de ce ai vrea să atingi perfectul, când acesta este o halucinație? Suntem slabi pentru că trăim, însă și trăim pentru că suntem slabi, altfel doar am exista.
Dar ce ar fi ca tu să devii din nou tu, să te întorci la a face lucrurile pe care le-ai face doar tu. Nu mai încerca să-i faci pe restul să te aclame, nu trăi o viață în minciună pentru o sclipire de realitate. Mergi în picioarele goale prin iarbă, dansează pe stradă, cântă în duș, postează poza aceea la care te holbezi de ore, întrebându-te dar e destul de bună? Este destul de bună și tu ești și mai și. În asta constă frumusețea pură: a fi diferit, adică exact cum ești tu. Când te duci la magazin îți cumperi de două ori aceeași bluză?
Nici nu vreau să-mi imaginez cât de greu este să așezi în raft măștile acelea frapante, să le agăți în cuier atât de meticulos. Uite de aceea ne culcăm în zori: avem măști ce acoperă alte măști de curățat și ziduri ce protejează alte ziduri de dărâmat, dar asta este tema unui alt articol.
Și eu port măști ca să-mi ascund alte măști și poate doar am scris articolul ca să mă conving mai întâi pe mine să n-o mai fac.
Text: Daria-Cristiana Gheorghe
Grafică: Maria Baciu
DTP: Sara Andreea Andrei