Barbie: o viață în plastic

Pe vremea când înălțimea mea nu trecea de cea a unui scaun, în fiecare marți la ora 8:00 (sau chiar 8:30 dacă memoria mea nu s-a deteriorat) mama îmi deschidea „cutia colorată” și îmi servea micul dejun la pat. Ecranul licărea permanent până ce ajungea pe tărâmul Minimaxului la povestea unei fete cu părul blond, ochi albaștri care cânta, zbura, conducea, picta și încânta fiecare copil aflat în patul călduros. Și acum, când ridic scaune cu ușurință și pot să mă pun pe ele fără să fiu ridicată în brațe, vizionez filmele Barbie cu aceeași curiozitate și râd la glumele relativ copilărești.

Pentru cei ce nu știau, Barbie împlinește anul acesta 64 de ani, are un imperiu în industria jucăriilor și este activă în producerea filmelor, fiind personajul principal în bine cunoscuta ecranizare care a apărut în această vară. Dar, pentru mulți copilași care au crescut cu ea, Barbie are numai 19 ani, știe să facă orice și consideră că și alții pot să fie la fel ca ea. Cea mai faimoasă păpușă din lume a revoluționat piața jucăriilor și a rezistat pe podium atât de mult timp încât oamenii s-au obișnuit să vadă păpușa Barbie la raft în tot felul de variante și acompaniată de accesorii de la un set de pantofiori la o vilă din plastic.

Dacă vă întrebați cum s-a născut Barbie (căci și ea a fost la un moment dat un copil ca și noi), tânăra, a apărut din imaginația unei doamne, Ruth Handler, care a observat o problemă pe piața jucăriilor. În anii 50, jucăriile pentru fetițe puteau fi descrise printr-un singur cuvânt: bebeluși. Grija pe care o ofereau bebelușilor le provoca copilelor un sentiment de maternitate, nu foarte profund ce-i drept, dar destul cât societatea să fie asigurată că fetele simt creșterea unui copil un aspect necesar pentru viața lor de adult. Ruth a observat însă că fiica ei era mult mai fericită cu realizarea unor păpuși din hârtie, ce reprezentau personaje feminine și mature. Se observă că fetițele își doreau să-și imagineze viața de adult, nu din perspectiva creșterii unui copil, ci din cea a unei femei care poate „să facă orice”.

Astfel, păpușa, inspirată de o altă figurină germană numită Bild Lilli, apare pentru prima dată în cadrul companiei Mattel Inc., iar peste 10 ani a apărut și celebrul iubit, Ken (care e doar Ken, nu știm sigur dacă poate să facă orice). Desigur, mamele au fost revoltate și societatea nu a primit-o cu brațele calde, de la început, pe Barbie (silueta ei suplă a jucat un rol important în această dispută), care nu fusese creată pentru a arăta viața de mamă. De fapt, Barbie nu avea copii, nu era căsătorită și se finanța pe cont propriu. În anii 60, pentru a liniști spiritele, compania a lansat un set în care Barbie purta rolul de dădacă și în următorii ani vom vedea că va deveni, de asemenea, și o soră devotată.

Totuși, după ce standardele societății pentru femei nu s-au mai centrat atât de mult pe copii și căsătorie, popularitatea lui Barbie a crescut considerabil datorită promovării. Ruth a crezut dintotdeauna că jucăria trebuie să se adreseze în special copiilor, deci publicitatea nu era adresată părinților, ci fetițelor curioase. Și știm cu toții cum e să fii copil, dacă îți place ceva plângi, te „smiorcăi” și, în final, mama trebuie să cedeze pentru că fetița sau băiețelul ei deranjează un magazin întreg. De asemenea, Mattel Inc., a decis să promoveze programe de televiziune, cum a fost, spre exemplu, colaborarea lor cu desenul Clubul lui Mickey Mouse.

Alte păpuși au apărut pe piață, dar Barbie și-a menținut locul pe podium, reușind să-și valorifice avantajul de a fi prima păpușă independentă și să-și mărească, totodată, și audiența. De la astronaut, la președinte, la rockstar sau prințesă, Barbie chiar poate fi orice, dar cel mai important, inspiră același sentiment de libertate și milioanelor de copii și îi asigură că și ei sunt capabili să-și îndeplinească visurile. Păpușa a fost subiectul principal în filme, cărți, cântece și, chiar și acum, Internetul a explodat cu entuziasm pentru filmul Barbie din această vară. Trendurile cu Barbie, Ken, ziua lansării (care coincide cu lansarea ecranizării Oppenheimer) au umplut platformele sociale, așa cum s-a întâmplat și în cazul altor filme ce amintesc de copilărie (Minionii 2).

Nu cred că nu vi s-a întâmplat să căutați prin cutiile vechi păpușa cu rochița ruptă și pătată de iaurt sau să vă uitați la un film Barbie de dragul nostalgiei. Vara asta, am văzut-o pe Barbie, dar nu în postura de pitici energici, ci adolescenți glumeți și nu în comoditatea patului de acasă, dar mai exact pe scaunul de la cinema, însă singurul lucru neschimbat a fost chiar fata care poate să facă orice.

Text: Larisa Pîrvu
Grafică: Ștefania Trandafir
DTP: Ioana Vlaston

Contact Us