Ghidul bobocilor în primul an de liceu

Din păcate pentru boboci, primul an de liceu nu vine cu instrucțiuni de folosire. Dacă pentru alte materii există manuale de pe care să înveți, pentru clasa a 9-a nu se vinde așa ceva. Dar dacă ești boboc și citești asta, înseamnă că e ziua ta norocoasă, căci articolul acesta este cel mai apropiat lucru de un ghid oficial al bobocului pe care-l vei găsi.

E vară, mai exact vara dinaintea primului tău an ca elev de liceu. Tocmai ce ți-ai depus dosarul și te simți important că ai intrat și tu în rând cu lumea. Faimoasele întâlniri ale bobocilor sunt acum atracția ta principală. Nu poți să lipsești de la ele orice ar fi, că doar când altcândva s-ar mai ivi ocazia să te bage copiii mari în seamă? Ca să nu mai vorbim de taxa de protecție ce trebuie plătită în maximum 5 zile lucrătoare. Deși nu înțelegi prea multe de la întâlniri, pleci puțin descurajat după ce vorbești cu elevii de a 10-a. Cine e proful ăla nașpa al cărui nume l-ai tot auzit? De ce se intră așa greu fix în cluburile în care voiai tu să te bagi? Cum adică nu ai voie să ieși din liceu în timpul programului nici să crape pământul?!

Hai să-ți dau aici primul sfat. Nu te gândi prea mult la ce auzi la aceste întâlniri, căci în realitate nu este totul atât de rău cum ai auzit (cel puțin nu în unele situaţii). Nu-ți face griji nici în privința primei impresii pe care ai făcut-o sau pe care ți-au făcut-o ceilalți. De obicei nu corespunde cu realitatea și o să ajungi să-ți schimbi radical părerea despre unii colegi. De asemenea, nu te aștepta ca oamenii cu care te întâlnești în această ipostază să îți rămână grupul definitiv de prieteni. Cel mai probabil nici nu veți pica cu toții în aceeași clasă și grupul se va destrăma.

Urmează prima zi de liceu. Îți pui cămașa aia bună de duminică pe tine, cumperi un buchet de flori la suprapreț pentru doamna dirigintă și ești gata să înceapă noul anul. Normal că are loc clasica bătaie pe bănci cu care deja te-ai obișnuit. Nu cred că ai nevoie de prea multe sfaturi aici, că doar nu e prima dată când îți dai coate cu toți deștepții care s-au gândit să ocupe același loc ca tine. Personal nu îți recomand rândul de pe mijloc, căci este cel mai expus. Rândul de la ușă e decent, dar nu prea se respiră bine fiind cel mai departe de fereastră. În schimb, rândul de la geam are poziționarea ideală, nu e nici în aria vizuală a profesorilor, ai aer curat și eventual și căldură de la calorifere pe timpul iernii. Acum totul depinde de tine cum faci să calci pe capete (la propriu și la figurat) ca să ocupi primul o bancă.

Perioada în care te afli acum e una înșelătoare și ai să înțelegi de ce mai târziu. Începe școala, dar de fapt nu începe școala. Îți cunoști profesorii, dar nu faci nimic la orele lor toată ziua. Petreci mai mult timp cu colegii tăi și încep înscrierile în majoritatea cluburilor. Eu îți recomand să aplici la absolut orice vezi și ți se pare interesant. Lucrul acesta te va ajuta mai târziu, când probabil îți vei dori și tu să coordonezi unele activități. Legat de profesori, e posibil să dai evaluări inițiale la unele materii, dar stai liniștit, nu îi pasă nimănui de ele. Nu supăra pe nimeni și stai cuminte în prima lună ca să îți dai seama de tipologia fiecărui profesor, după e treaba ta să te descurci cu temperamentul fiecăruia. Ține minte ce ți-am spus la început, pentru că după ce îți trece entuziasmul primelor două săptămâni, ai să intri în ceea ce eu numesc perioada în care te lovește realitatea.

Problema cu această perioadă este că e una oribilă și că nu prea ai cum să o fentezi. Până acum ai avut mintea ocupată de curiozitatea și entuziasmul unui nou început, dar acum începi să realizezi cu adevărat faptul că tu chiar ai luat-o de la început
. Brusc nu mai ești curios de cum arată clădirea liceului tău, ci ești enervat de faptul că nu știi unde se află fiecare clasă. Nu te mai interesează să-ți cunoști profesorii, ci te neliniștește faptul că nu știi ce le poate pielea. Și nici entuziasmat să-ți cunoști actualii colegi nu mai ești, căci te gândești la vechii tăi prieteni din școala generală cu care ai copilărit și cu care ai crescut.

Îți e frică de necunoscutul în care abia acum realizezi că te-ai băgat (nu că ai fi avut de ales) și îți lipsește siguranța pe care o aveai în vechea ta școală unde totul îți era familiar. E posibil să plângi, e posibil să-ți dorești ca fiecare zi de liceu să se termine chiar dinainte să înceapă, e posibil să urăști locul în care te afli și să nu simți că aparții de el. Toate aceste lucruri sunt foarte posibile, dar amintește-ți că sunt și normale. Anul trecut mi-aș fi dorit să fi existat cineva care să mă asigure că nu mă voi simți așa pentru totdeauna, iar norocul tău este că tu ai acum așa ceva. Doar încearcă să-i oferi liceului tău o șansă. Nu te închide în tine și nu ignora aspectele pozitive pe care ți le oferă doar pentru că ești prea preocupat să le vezi pe cele negative. Mai rezistă puțin și îți promit că it gets better.

Dacă reușești să treci de perioada pe care tocmai am menționat-o, felicitări! Inițierea ta ca licean tocmai a luat sfârșit. Mai știi așteptările alea imense pe care le aveai la început? Ei bine, abia de aici vor începe ușor-ușor să devină realitate. Ai intrat în cluburi care nici nu știai că există. Ți-ai făcut prieteni, și nu, nu tipologia de prieteni de la întâlnirile bobocilor. Ai un grup de prieteni cu aceleași interese ca și tine sau măcar cu aceleași ideologii și păreri. Nu mai cauți derutat ,,laboratorul de informatică din pod”, ci ai memorat toate scurtăturile și scările ce duc acolo. Te-ai pus bine și cu nenea de la poartă, care acum te lasă să pleci de la ore când nu îl vede nimeni. Poți să vorbești liniștit cu colegu’ de bancă, chiar dacă sunteți în timpul orei (căci știm cu toții că bârfulița puternică nu poate aștepta pauza) și deși v-ați dori să continuați discuția la un pahar de vorbă după școală, colegul tău are de învățat pentru testul ăla de la bio și tu ai de predat proiectul la chimie până diseară.

Acum restul anului școlar se va desfășura în felul următor: când nu ai test la mate, ai ascultare la logică; când nu te ascultă la logică, ai proiect la geografie; dacă nu ai proiect la geografie atunci ai sigur deadline pentru articolul ăla ce trebuie trimis. Mai ai și voluntariat la clubul de ecologie și un curs la care trebuie să mergi, dar se suprapune cu spectacolul de diseară la care ai zis că te duci cu grupul. Lasă că nu fuge nicăieri eseul la română pe care îl aveai de făcut și referatul ăla la istorie e abia pentru sâmbătă, iar azi e joi. O parte din tine spune ar trebui să mă grăbesc să ajung la ora de franceză, dar cealaltă spune cafeluța se savurează, absența se motivează. Deși știi că o să te asculte la fizică, parcă o absență păcătoasă sună mai promițător decât o prezență rușinoasă. Înveți totuși pentru testul ăla la latină, deși presiunea este mare – înveți și pentru tine, și pentru colegu’ de bancă. Nu poți să-i spui nu, că doar și el ți-a dat toate grilele la testul de la bio.

Și uite așa dintr-o ascultare în alta, mai o ieșire la cafea, mai o noapte albă în care ai învățat la logică, se termină și anul cât ai clipi. Pare mare agitația din ce ai citit aici, nu? Trebuie să o experimentezi pe pielea ta totuși, căci te asigur că este o agitație frumoasă căreia îi vei duce dorul peste vară (sau nu chiar). Dar stai, e vară?! Când sunt repartizați noii boboci? S-au făcut grupurile de WhatsApp? Când sunt întâlnirile pe profile? Hai să îi ducem la Ted’s, să se simtă importanți. Ba nu, în Cișmi e tradiția! Lăsați asta, când a rămas să mergem la mare? A, bună! Sunteți boboci? Puteți plăti taxa de protecție colegului meu de acolo. Dar stați, nu plecați, să vă povestim noi cum e la liceu…

Text: Bușcan Silvia
Foto: Miruna Sommer
DTP: Ursu Mihaela

Contact Us