Cu toții suntem copii ai internetului. Fie că am crescut certându-ne cu alții pe Hi5, MySpace sau LinkedIn, fie că ne petrecem timpul acum pe TikTok sau Instagram, suntem obișnuiți cu interacțiunile online și consumul conținutului digital, în mod special al videoclipurilor. De-a lungul timpului, internetul a evoluat, iar odată cu această evoluție, durata unui videoclip pe net s-a tot scurtat. Prin aceasta mă refer la faptul că, acum să zicem 6 ani, YouTube era un site pe care toată lumea îl frecventa. Era principalul loc în care conținutul digital exista. Cu toții aveam un YouTuber preferat, cu toții aveam un gen preferat de videoclip pe care îl vizionam, și așa mai departe.
Dar ce s-a întâmplat? De ce am folosit timpul trecut referitor la această platformă? Cred că toți știm deja răspunsul. TikTok. Ca un fel de fenomen, aplicația TikTok a „explodat” în popularitate aproape imediat după ce a fost lansată, acum fiind probabil cea mai folosită aplicație în rândul tinerilor și nu numai. Dar poate că nu am folosit cuvântul potrivit, pentru că TikTok nu a fost niciodată lansată, existând înainte pe internet ca Musical.ly, o aplicație pe care (sper) ne-o amintim cu toții. Desigur, aceasta era la rândul ei, foarte populară, însă nici nu se compară cu versiunea sa reînnoită, care nici măcar nu și-a atins încă apogeul, numărul de utilizatori crescând semnificativ pe zi ce trece.
Dar care este trucul de magie din spatele acestor numere aproape ireale? Algoritmul de la baza aplicației, combinat cu tipul general de conținut încărcat, alcătuiesc „rețeta” perfectă pentru un nou gen de conținut digital care se poate răspândi ca un virus. Toate acestea se rezumă la durata videoclipurilor, care, în medie, e de aproximativ 30 de secunde. La prima vedere, durata unui videoclip nu are nicio legătură cu frecvența cu care este folosit TikTok, dar aceasta există și este chiar una problematică: durata de atenție a unui om, mai ales durata de atenție a unui tânăr, al cărui creier încă este în procesul de dezvoltare.
Conform unui articol din revista „TIME”, au fost efectuate niște studii de Microsoft Corp. care au arătat că „durata noastră (a oamenilor) de atenție este mai scurtă decât cea a unui pește”, concluzie care este bazată pe faptul că în anul 2000, durata era de 12 secunde, apoi în 2015 doar de 8 secunde, iar cea a unui pește de 9 secunde. Desigur, există mult mai mulți factori care au contribuit la această decădere a intervalului de timp, însă ne putem da cu toții seama că rețelele de socializare și internetul, în general, au jucat și încă joacă un rol foarte important. Când s-au făcut aceste studii în 2015, TikTok nu exista încă, însă conținutul digital de scurtă durată deja își făcea prezența simțită în mass-media prin Vine, Musical.ly, Tumblr, Twitter și alte site-uri de social media sau divertisment. Putem observa, însă, o diferență între atunci și acum. Atunci, aceste forme de conținut digital erau, desigur, videoclipuri scurte, însă o mare parte erau, la bază, texte și videoclipuri de durată medie. Astăzi, pe de altă parte, internetul este dominat de clipurile de scurtă durată, cu rețele de socializare care altădată erau foarte diferite din punct de vedere al conținutului care le aparținea, acum implementând funcții care copiază direct ideea de videoclip scurt – scroll – videoclip scurt.
Dar să ne uităm și la componenta „pozitivă” a comparației: durata de atenție din 2000. Pe atunci, nu existau rețelele de socializare de acum, iar internetul nu constituia o parte atât de mare a divertismentului consumat de om pe cât o face în prezent. Chiar dacă acestea au rămas și acum un gen important de divertisment, filmele erau în anii 2000 primul lucru la care cineva se gândea când venea vorba de o activitate pe care o făceai cu scop recreativ. Dacă ne întoarcem și mai mult în timp, ne putem aminti de termenul „Stand-Up Comedy”, care era foarte popular pe la mijlocul secolului XX. Din nou, și acesta există și acum, exista și în anii 2000, însă diferența dintre acesta și celelalte forme de divertisment este că filmele, spre exemplu, sunt compuse din scene (care, ca fapt divers, s-au tot scurtat de-a lungul timpului, lucru care are legătură cu decăderea duratei noastre de atenție) care se schimbă după aproximativ 2 minute, lucru care îl ține pe om atent; spectacolele de stand-up, pe de altă parte, sunt performanțe live, continue, de o oră sau chiar două.
Acest lucru doar demonstrează mai mult faptul că, înaintea apariției internetului, iar apoi a aplicațiilor cu conținut digital de scurtă durată, o formă de divertisment putea să dureze chiar două ore fără a face publicul general să se plictisească. Dar există oare o explicație științifică? Desigur, iar aceasta are legătură cu dopamina. Dopamina este cunoscută popular ca „hormonul fericirii” și, în mare, cam asta este. Este un neurotransmițător care se ocupă cu buna funcționare a unor procese din organism și este asociată cu senzațiile de fericire, plăcere și, foarte important pentru subiectul discuției, recompensă. De aceea, o formă de divertisment consumată în scop recreativ ajută neuronii să sintetizeze dopamina. Pe scurt, vizionarea unui film, spre exemplu, îți provoacă senzații de fericire, plăcere și/sau recompensă.
Acest hormon joacă un rol extrem de important în viața omului din multe puncte de vedere. Poate ai mai auzit de el în discuții despre consumul drogurilor, când se explica științific de ce drogurile îl fac pe om să se simtă bine și de ce nu este cu adevărat o senzație de euforie. Neuronii care sintetizează dopamina sunt stimulați de aceste substanțe, producând cantități excesive de dopamină, cauzând o senzație euforică. Însă, după mai multe consumuri corpul se obișnuiește cu această senzație și ajunge să depindă de ea, intensitatea senzației scăzând. Surprinzător, același lucru (în niciun caz în aceeași măsură) se întâmplă cu consumul divertismentului de scurtă durată.
Să ne imaginăm că deschidem TikTok și ne uităm la primul clip care ne apare pe For You Page. Este unul scurt, ușor de urmărit, cu un final „satisfăcător”, adică curiozitatea care a fost stârnită la începutul clipului a fost satisfăcută la final. Asta înseamnă că dopamina emisă în creier ți-a provocat senzația de recompensă. Așa că dai scroll, dornic de mai mult. Și dai scroll, iar dai scroll și tot așa până sari peste clipurile care nu te-au captat din prima. Astfel, revenind la motivul pentru care TikTok este atât de popular, această formulă de videoclip – scroll – videoclip este una care te poate capta imediat.
Acum să zicem că te-ai plictisit de ce era pe For You și intri pe YouTube. Vezi pe pagina de pornire un moment înregistrat dintr-un număr de Stand-Up Comedy care nici 10 minute nu are. Ți se pare interesant și intri. Dacă cumva ai avut norocul să nu fii lovit cu două reclame peste care nu poți sări (care este o discuție pentru altă dată), începe videoclipul cu un intro mai lunguț cu prezentarea acelei persoane. Brusc te-ai plictisit, închizi YouTube-ul și intri din nou pe TikTok.
Pentru a concluziona, durata de atenție a omului (a tânărului în mod special) a decăzut de-a lungul timpului, dar cel mai mult acum, odată cu apariția TikTok-ului. Acest lucru este cauzat de faptul că algoritmul aplicației este făcut în așa fel încât cantitatea de dopamină din creier devine neregulată, iar tu devii cumva dependent de TikTok, fiind primul lucru la care de gândești când ai timp liber. Peste asta, din cauza duratei mici de atenție, forme de divertisment precum Stand-Up Comedy și videoclipuri pe YouTube ajung să nu mai aibă atât de mult succes cu publicul general pe cât ar fi avut altă dată.
Dacă ai rămas până aici – Felicitări! Poate că nu e așa de rea situația în care ne aflăm (asta dacă nu te duci pe tiktok imediat ce termini de citit fraza asta 🙂 ).
Text: Iliescu Victor
Foto: Mihai Maria
DTP: Stancu Andreea
