Câteva cuvinte despre intersecționalitate…

Creşterea în popularitate a ideologiilor care promovează „valori tradiționale” şi fundamentalismul religios în viața femeii continuă să evidențieze necesitatea feminismului în zilele noastre. Crizele (dintre care am avut multe în ultimii ani) dau prilejul societății de a se schimba, de a se reorganiza şi de a reconsidera dinamicile sociale pe care este clădită. Aceste schimbări pot fi în favoarea majorității, în favoarea progresului sau pot reflecta nostalgia pentru vremuri de suferință şi acută inegalitate.

Emanciparea femeii nu a reprezentat un progres liniar. Primul val feminist din Occident, care a avut ca țintă sufragiul, și-a îndeplinit scopul la momente diferite pentru anumite porțiuni ale populației. În Statele Unite, spre exemplu, în timpul epocii de reconstrucție, mișcarea feministă era aliată cu mișcări anti-sclavie și anti-rasism. Însă, pentru a obține susținere de la bărbați, lidere ale sufragetelor americane au „regresat”, recurgând la promovarea ideilor rasiste. Astfel, feministele au obținut o victorie, însă femeile marginalizate nu s-au putut bucura de aceasta.

A fost nevoie de multă muncă pentru a întruni mișcarea feministă cu cea anti-rasistă, iar fundațiile acestei reuniuni au fost ridicate de-a lungul celui de-al doilea val feminist. Din miile de pagini de teorie feministă redactate la acea vreme, poate cel mai important și valoros termen introdus îi aparține activistei americane Kimberlé Crenshaw. Mă refer la „intersecționalitate”.

Complexitatea cuvântului reflectă abundența de interpretări și aplicări ale conceptului. Pe scurt, se referă atât la intersecția dintre mai multe identități (precum gen, rasă, etnie, statutul socio-economic etc.), cât și la interconexiunea dintre sistemele care perpetuează aceste diferite forme de discriminare și oprimare (rasismul, patriarhatul etc.).

Pentru început, pentru a-l înțelege mai bine, îl putem privi din perspectiva lui Crenshaw. Ea l-a folosit pentru a exprima inegalități din domeniul juridic, făcând referire la experiențele radical diferite ale femeilor afro-americane față de cele ale bărbaților din aceeași comunitate sau ale femeilor albe. A observat că acestea erau adesea victime ale unor crime specifice identității lor: viol motivat rasial, stereotipuri de gen rasializate, sterilizare forțată, excludere de la locuri de muncă și educație, precum și politici de ajustare structurală care creșteau povara îngrijirii comunitare pentru femei marginalizate.

Aici intervine un alt aspect esențial al intersecționalității. Relația între identități și discriminare nu poate fi definită ca o simplă adunare sau chiar înmulțire. Mai degrabă, astfel de acumulări dau naștere unei noi forme de oprimare.

La noi în țară, la o astfel de intersecție de identitate complexă se găsesc femeile de etnie romă. Deși acestea au de suferit și în domenii precum violența domestică, munca, sănătatea, locuirea, îl putem analiza acum pe cel al educației. Conform unui studiu sociologic realizat în 2011, 17% nu au urmat deloc studii, 20% au învățământ primar complet (25% incomplet), 14% învățământ secundar complet (10% incomplet), 5% liceal complet și 3% incomplet (scade la sub 2% în mediul rural), 3% au școală profesională și numai 0,3% au urmat studii universitare. Principalul motiv pentru aceste procente este situația financiară precară a familiei. Altul se rezumă la schimbarea statusului femeilor rome (de la adolescență la maturitate) şi a responsabilităților domestice. Nu poate fi vorba de faptul că abandonul școlar este o decizie informată și liberă. Un procent de 77% dintre femeile respondente îşi doresc mai multă educație şcolară pentru copiii lor.

Un alt aspect al gândirii intersecționale se referă la faptul că în cadrul unei societăți complex ierarhizate, un individ poate fi în același timp asuprit și asupritor. Spre exemplu, toți reprezentanții unei minorități etnice pot suferi discriminare pe baza etniei, însă, din cauza caracterului patriarhal, bărbații se bucură de un anumit grad de privilegiu, mai ales în mediul domestic.

O critică adusă teoriei intersecționale, sau cel puțin un aspect care trebuie luat în considerare, este că poate duce la o separare și compartimentalizare a populației și la pierderea coeziunii mișcării feministe. Este adevărat că această teorie, prin concentrarea asupra experiențelor diverse, implică o anumită nuanță individualistă. Trebuie realizată distincția între individualismul competitiv și inhibant și cel care susține și recunoaște importanța indivizilor.

Emanciparea femeii este infinit mai complexă decât dreptul la vot. Ascensiunea scării ierarhiei sociale nu este calea către adevărată libertate, pentru că ierarhia în sine reprezintă subordonare. Intersecționalitatea este un mijloc util pentru a înțelege complexitatea indivizilor și a experienței umane în raport cu diverși factori sociali. Perspectiva grupurilor minoritare este esențială progresului mișcării feministe. Ne ajută în identificarea proceselor care duc la inegalitățile și la suferința din jur și contribuie la reimaginarea unei societăți mai bune.

Text: Eva Grosaru
Foto: Maia Eșanu
Grafică: Mihaela Ungureanu
DTP: Ioana Tănase

Contact Us