Te-ai aflat vreodată în ipostaza să te întrebi ce s-ar fi întâmplat dacă nu intrai în Lazăr? Cum crezi că ar fi arătat viața ta într-un alt liceu, înconjurat de un colectiv total diferit, studiind materiile de la un alt profil? Posibilitățile sunt nenumărate, iar simplul gând care, indiferent de context, începe cu ,,ce s-ar fi întâmplat dacă…” poate provoca un haos în mintea noastră. Acest fenomen poate fi explicat chiar de teoria haosului (sau știința imprevizibilului), ce prezintă comportamentul sistemelor complexe, sensibil la condițiile inițiale. Altfel spus, teoria ne îndeamnă să ne așteptăm la neașteptat.
Ca majoritatea fenomenelor din fizică, și acesta a fost descoperit printr-un accident care, drept vorbind, se putea întâmpla oricăruia dintre noi. În cazul ăsta, a fost vorba despre Edward Lorenz, un meteorolog american din anii ‘60, care și-a construit un simulator pentru vreme. Pentru a-și ușura viața, a început să reducă din datele anterior folosite pentru zilele precedente ultimele trei zecimale din totalul celor șase. Revenind la birou după o pauză de cafea, ajunge față în față cu dispozitivul și rămâne șocat cu rezultatele obținute: un alt set de numere, prezicând o vreme radical diferită față de cea inițială.
O metaforă mai cunoscută a acestei teorii este efectul fluturelui. Fenomenul se referă la micile schimbări din viețile noastre, care, în final, pot avea consecințe importante. Un citat care exemplifică mai clar efectul este ,,aripile unui fluture din Brazilia pot declanșa o tornadă în Texas”. Desigur, nu este vorba despre un fluture propriu-zis care provoacă tornada – aceasta ar fi cauzată de întreaga istorie a schimbărilor meteorologice, rezultat al unui efect domino. El a subliniat că fluturele nu a schimbat neapărat cursul evenimentelor, dar că ar putea și că, în esență, nu există nicio modalitate de a ști ce a cauzat schimbările de vreme. Deoarece toate cele mai mici detalii contează din cauza sensibilității extreme la condițiile inițiale, toți acești parametri sunt cei care pot crea o tornadă. Prin urmare, această complexitate a sistemului distruge aproape orice dorință de predicție meteorologică pe termen lung, deși nu putem spune la fel și pentru Busu.
Să luăm un exemplu real în care urmarea a fost una devastatoare la nivel global: respingerea de la un colegiu de artă a rezultat în pornirea unui război mondial. După cum posibil ai aflat deja, Adolf Hitler a fost respins de la o facultate de artă. În tinerețe, Hitler a aspirat să devină un artist boem și, precum mulți alții, a aplicat la Academia de Arte Frumoase din Viena, cunoscută ca fiind una dintre cele mai prestigioase școli de artă din lume. Cererea sa a fost respinsă nu o dată, ci de două ori: prima dată în 1907 și din nou un an mai târziu. Ambițiile artistice ale lui Hitler au fost descurajate și surprinse de critici la adresa sa, ceea ce au contribuit la decizia lui de a se muta la München și de a urma, în schimb, o cale în politică. Astfel, am putea spune, mai mult sau mai puțin, că lipsa de validare academică și chiar pasiunea pentru acuarele l-au făcut să devină unul dintre cei mai mari tirani din istorie.
Imaginează-ți un scenariu concret: într-o dimineață, te trezești târziu, astfel că ești nevoit/ă să iei următorul metrou față de cel pe care îl luai zilnic. În metrou, întâmplarea face să te întâlnești cu un fost coleg din gimnaziu, cu care n-ai mai avut nicio interacțiune, însă începeți din nou să țineți legătura. Câțiva ani mai târziu, își înființează o firmă într-un domeniu care, întâmplător, te pasionează, oferindu-ți astfel un job și ajungând să fiți colegi de serviciu. Faptul că lucrezi în domeniul care te atrage, împreună cu un coleg pe care îl cunoșteai din copilărie, se datorează dimineții aceleia în care te-ai trezit mai târziu decât de obicei.
Este aproape imposibil să vorbim despre efectul fluturelui fără să fie menționat și filmul din 2004 cu același nume. Pelicula aplică teoria într-un mod tipic genului SF, examinând felul în care micile acțiuni care apar pe parcursul călătoriei în timp modifică cursul fiecărui personaj.
Din aceste câteva exemple, este clar cât de fragilă este lumea și cât de îngrozitoare pot fi consecințele unor evenimente mărunte asupra condițiilor inițiale. În același timp, efectul fluturelui arată că nu putem prezice viitorul cu o acuratețe infinită. În loc să credem că suntem condamnați la tot ce e mai rău și că nu există nicio modalitate ca acțiunile noastre individuale să schimbe traiectoria societății, efectul sugerează contrariul. Astfel că micile noastre acțiuni, oricât de nesemnificative ar părea, ar putea modifica surprinzător drumul pe care ne aflăm, iar ceea ce facem contează cu adevărat în marele sistem al vieții.
Text: Iris Ionescu
Foto: Miruna Sommer
Grafică: Sara Iliescu
DTP: Teodora Neagoe
