Deși aproape s-a încheiat „sezonul” olimpiadelor și al concursurilor, mi-a rămas gândul la Olimpiada de Limbi Clasice, care reunește greaca veche și latina. Am avut plăcerea de a participa doi ani la rând la faza națională și de ambele dăți nu am vrut să mai plec. Este un mediu atât de călduros și primitor, cu oameni cu adevărat minunați, care îți dau un sentiment de „acasă”. Anul acesta m-am revăzut cu mulți colegi pe care îi întâlnisem cu un an în urmă, dar am cunoscut și alții noi, așa că ne-am mărit grupul. Olimpiada a avut loc între 19-22 aprilie, la Brăila. Cazați în centrul istoric, am putut să ne plimbăm prin multe colțuri ale orașului. Vizitele au început cu festivitatea de deschidere de la teatrul Maria Filotti, unde am urmărit mai multe momente artistice, multiculturale. Apoi au urmat mai multe case memoriale (cum ar fi Casa Memorială „Panait Istrati”), muzee (Muzeul de Istorie „Carol I”), Biserica Greacă și o croazieră pe Dunăre. Deși am avut multe locuri de vizitat, nimeni nu a putut refuza vizita la o librărie descoperită din greșeală de unul dintre noi și am fost scoși afară cu greu de profesorii însoțitori, pentru a ne continua programul. v
Din păcate, limbile clasice nu au o popularitate prea mare în școli, greaca veche studiindu-se în mare parte doar la seminarele teologice, iar limbii latine îi este acordată o oră pe săptămână la specializările umaniste. Elevii de la Științe Sociale termină studiul limbii latine în clasa a X-a, lăsându-i doar pe cei de la Filologie să continue până în clasa a XII-a, când au două ore. De asemenea, la multe licee și colegii, secțiunea umanistă a fost desființată. Nu le sunt acordate destule ore, iar în multe școli, ele nu se studiază.
Și mulți se întreabă „bun, dar mie la ce îmi folosește o limbă clasică?”. Într-un final, dacă ne gândim, ele reprezintă trecutul nostru, baza istoriei noastre. Însă au și ele farmecul lor. Să înveți despre culturi și civilizații antice, să poți să le studiezi limba, care nu este deloc ușoară. E captivant să descifrezi texte antice, să înțelegi sensul acelor fraze, să cauți informații și să ai un context pentru a le înțelege. Și așa, un lucru te duce la altul și te provoacă să înveți din ce în ce mai mult. După părerea mea, aceste două limbi clasice îți oferă un infinit de informații, te fac să fii permanent în căutare, îți declanșează setea de cunoaștere.
Participând la secțiunea limba latină, am fost curioasă și de textele în greacă peste care dau colegii mei, iar la ei este ceva mai complicat cu tradusul. Mereu îi vedeam cu teancuri de dicționare, dar niciunul grec-român, iar când am văzut unul grec-spaniol m-au captivat definitiv. Și în felul acesta, ne învățam tot felul de lucruri unii pe alții și descopeream împreună cele două limbi.
Gramatica nu este ușoară și este destul de stufoasă, traducerile cer multă atenție și o singură literă poate schimba complet sensul unei construcții sau să te încurce, gândindu-te că nu poți lega cuvintele între ele, din lipsa de sens. Ordinea lor în propoziție este diferită față de a noastră, sunt mai întortocheate și îți încetinește traducerea, ai nevoie de multă răbdare și magneziu ca să nu cedezi. Este provocatoare din atâtea perspective, fascinantă din atâtea cauze, însă trecută cu vederea de mulți elevi și nici numărul de ore pe săptămână nu ajută prea mult.
De aceea, trebuie apreciat efortul tuturor profesorilor îndrumători și a participanților, pentru că, în cele din urmă, din plăcere și ambiție au trecut mai departe, iar drumul nu a fost unul tocmai ușor. Doamna profesor Maria Stanciu, care ne-a coordonat și îndrumat, a avut enorm de multă răbdare și înțelegere față de noi și ne-a insuflat plăcerea pentru cultura antică, în special pentru limba latină, așa că îi mulțumesc pentru toată pregătirea și susținerea pe care ne-a oferit-o. Ne-am întors și cu premii: la clasa a IX-a – Premiul al III-lea și Medalia de Aur, iar la clasa a X-a – Mențiune și Medalie de Argint. Limbile clasice sunt apreciate în Europa și există competiții internaționale dedicate lor, la care și lotul României a câștigat premii. În ciuda stereotipurilor, greaca veche și latina nu se pot numi limbi moarte datorită profesorilor și elevilor care țin la cultura antică și îi recunosc valoarea, păstrând-o încă în viață prin spiritul lor.
Text: Voinea Alexia
Foto: Mihai Ana
Grafică: Mihaela Ungureanu
DTP: Ursu Mihaela
