Cinematografia și istoria: două domenii care se contrazic, dar care ne fascinează în aceeasi măsură. De la primele filme, regizorii nu au încetat niciodată să filmeze sau să recreeze, mai mult sau mai puțin, istoria. Fie că le realizează pe baza faptelor istorice sau interpretează anumite evenimente dintr-o perspectivă unică, filmele istorice oferă libertate regizorilor care doresc să readucă la viață trecutul. Faptele istorice sunt nenumărate, însă a le povesti, romanticiza sau chiar modifica înseamnă luarea unui risc. Într-o perioadă în care istoria se învață mai mult din ecrane decât din cărți, diversitatea și originalitatea peliculelor devin obligatorii în lumea cinematografiei.
Povestea se află în centrul oricărui film bun. Se pune mult accent pe noile tehnologii utilizate în filme, așa că poate fi ușor să uiți importanța elementelor de bază. Publicul vrea să fie transportat timp de nouăzeci de minute, nu doar distras cu un film ales din plictiseală. Astfel, actorii, decorul și efectele speciale, fără o poveste bună, captivantă, nu au sens. Când vine vorba de filme, trecutul poate fi hipnotizant. În fiecare an, peliculele pe teme istorice aduc miliarde de bani în vânzări de bilete. Ne captivează inimile, mințile și, cel mai important, portofelele. Industriile cinematografice din întreaga lume continuă să fure paginile istoriei pentru noi povești tocmai pentru că suntem atrași de povești despre trecut, dar de ce? Un motiv ar fi pentru că toată lumea se simte mai bine în privința vieții atunci când o vedem în oglinda retrovizoare.
Cinematografia reprezintă o formă de pur divertisment pentru imaginația noastră. De asemenea, ne determină să ne gândim la ce s-a întâmplat în trecut, dar și la ce s-ar putea întâmpla în viitor. Un exemplu clasic ar fi memorabila trilogie ,,Back to the future”, unde ai parte de ambele experiențe într-un registru comic. Filmele populare sporesc interesul pentru istorie, iar producătorii își iau adesea libertatea pentru a spune o poveste mai atractivă pentru public. In consecință, oamenii pot avea o percepție greșită asupra unei personalități sau asupra unei ere în ansamblu.
Când vorbim despre un trecut romantizat, vorbim despre reprezentări ale istoriei care ne surprind propriile imaginații, mai degrabă decât să reflecte un tablou realist al modului în care stăteau lucrurile. Romantizarea este mai mult decât întrebarea dacă o anumită poveste reflectă adevărul, iar elementele cinematografice contribuie, de asemenea, la modul în care istoria este reprezentată pe ecran. Atitudinea sfidătoare și rebelă din Les Misérables te inspiră să ieși în stradă? Ai fost vreodată surprins de sentimentul de aventură emanat de filmele cu pirați, de război sau SF? Efortul de a-ți imagina istoria, de a o face mai tangibilă și, în cele din urmă, mai interesantă, poate fi determinată de romantizarea vieții. Nu îți poți imagina altceva decât ploaie și ceață pentru întregul Evul Mediu? Sau poate subconștientul tău asociază anumite coloane sonore cu evenimente istorice reale. Dacă da, atunci ai simțit efectele romantizării vieții.
În ultimii ani, s-a manifestat mai mult interes pentru subiectul istoriei, poate pentru că documentarele istorice au atras audiențe mari. Cu toate acestea, profesorii de istorie nu sunt deosebit de fericiți, ba chiar și-au exprimat îngrijorarea cu privire la studenții lor. Ei susțin că cei mai mulți dintre elevi nu au citit niciodată o carte de istorie cap-coadă și nici nu prezintă abilitățile de a studia materia în profunzime. Un motiv ar fi că serialele îi fac pe elevi să creadă că studiul este la fel de simplu ca povestirea sau ca vizionarea unor seriale pe Netflix.
Pe de altă parte, mulți istorici nu au abilități narative bune, motiv pentru care cărțile de istorie nu sunt chiar atât de populare în rândul cititorilor. Oamenii vorbesc deseori despre stereotipul profesorului dezinteresat care pune un film în loc să predea cu adevărat. De fapt, majoritatea profesorii tind să aibă de fapt motive bune atunci când vine vorba de a prezenta filme în clasă, întrucât pot crește considerabil memorarea faptelor. Totuși, profesorii ar trebui să evidențieze elementele ce țin de ficțiune pentru a oferi elevilor o impresie care corespunde cu realitatea. Mai simplu spus, filmele în sine nu predau, dar ne pot ajuta cu vizualizarea anumitor lucruri din trecut. Așa că nu ar strica să mai vedem filme la școală (desigur, numai din motive strict educaționale, nu ca să mai treacă din ora de curs).
Lumea noastră actuală, reală, nu este modelată doar de părți ale istoriei, ci este modelată de tot ce ține de ea. Dar numai văzând istoria în ansamblu vom putea învăța în prezent și astfel vom contribui la un viitor mai bun. Prin urmare, având în vedere impactul lor asupra culturii pop și generațiilor viitoare, filmele cu veridicitate istorică acționează ca niște mașini a timpului cu un filtru colorat. Fermecându-te cu o viață pe care ți-ar fi plăcut să o trăiești, chiar și una romantizată, cui nu i-ar plăcea să facă o scurtă pauză de la realitatea actuală?
Text: Iris Ionescu
Grafica: Mihaela Ungureanu
Foto: Miruna Sommer
DTP: Mihaela Ursu
