Precum personajele din romanele care se dau la BAC, cu toții avem nevoie de o percepție asupra lumii și a vieții. Aceasta se consolidează în perioada adolescenței, caracterizată psihologic de o flexibilitate cognitivă, comportamentală și neurologică necesară, de altfel, pentru adaptarea la lumi interioare și exterioare aflate în schimbare. Combinând această nevoie și maleabilitate cu Internetul, mediul specific generației noastre, în care ne petrecem foarte mult timp și prin care experimentăm diferite aspecte ale realității, definit de o abundență de informații care variază în credibilitate, iau naștere probleme insidioase.
Într-un alt articol, am explorat fenomenul de fake news și cum sursele tradiționale de știri nu pot fi lipsite de prejudecăți sau înclinații de natură politică. Pe Internet, însă, informațiile nu par să fie controlate și manipulate în același fel, există o libertate de exprimare la care oricine are dreptul.
Dar de unde mai exact primim aceste informații?
Există surse credibile, însă ne este greu să le distingem, sau ne lipsește răbdarea să le găsim: deși poate așa ar fi ideal, majoritatea oamenilor nu folosesc Internetul numai pentru a citi studii și articole științifice. Ci, mai degrabă, află lucruri de pe rețele de socializare, pentru că este mai rapid și mai la îndemână. Nu cred că va surprinde pe nimeni când spun că un astfel de mediu nu e cel mai potrivit sau util pentru a transmite adevăruri, pentru a prezenta lumea așa cum e. De multe ori, până să ajungă acolo, informațiile trec prin mai multe filtre, iau parte la o partidă de „telefonul fără fir”, până sunt reinterpretate și prezentate într-o postare, alături de glume și păreri. Dar alta este sursa problemei.
Deși Internetul și rețelele de socializare, în special, au ajuns să funcționeze ca un forum sau un simpozion, un loc în care informațiile să fie dezbătute și judecate pentru a realiza un cod moral universal valabil, scopul lor inițial este mult mai simplu: să genereze profit companiilor care le dețin și care le administrează. Asta o fac prin menținerea atenției utilizatorului. De aceea, abundența aceasta de informație trebuie rearanjată și pregătită pentru consum. O comparație utilă ar fi transformarea aluatului într-o prăjitură decorată. Puțini oameni ar fi dispuși să mănânce un amestec de făină și apă, o informație pură. Prelucrată, e mult mai ușor de digerat. Trebuie tăiată în bucățele și combinată cu niște divertisment. Și, cum fiecare dintre noi are gusturi proprii, trebuie să primim prăjitura care ne place.
Aici intră în joc algoritmii care nasc așa-numitele „echo chambers”. Însă, față de camere obișnuite, nu pășim în ele, ci acestea sunt construite, încetul cu încetul, în jurul nostru, iar ușilor le lipsesc clanțele. Ele reprezintă un spațiu în care prejudecățile sunt reconfirmate. Tuturor ne place să ne fie validate părerile, iar companiile știu asta foarte bine. Astfel, în perceputa libertate și diversitate a Internetului, apare o zonă sigură, un loc la care nu am mai vrea să renunțăm, în care toți suntem propovăduitorii aceluiași mesaj. Când părăsim spațiul „sectei”, căutăm informații care să corespundă deja credințelor noastre, ignorând orice altceva, determinând că e blasfemie, fenomen numit „confirmation bias”. Uneori, nu în mod întâmplător, aceste mici bisericuțe se ciocnesc una de alta, intră într-un conflict care nu face decât să mențină credincioșii preocupați și captivați, pregătiți să își apere dogma, să arate că ei posedă adevărul absolut. Bineînțeles, importanța și severitatea conflictelor poate varia. În cea mai fericită situație, poate fi vorba despre lucruri detașate de realitate, caz în care toată chestiunea este doar o imensă pierdere de vreme. Totuși, această secționare a publicului poate fi bazată pe păreri cu privire la politică, societate, știință etc. Aici devine cu adevărat periculoasă.
Din afară, un astfel de „cult” poate părea copilăresc, absurd chiar. Cum nu își dau seama de propria ignoranță, de impactul imens pe care îl are Internetul asupra lor? Ei bine, de multe ori, au impresia că au ajuns la anumite concluzii prin gândire critică și cercetare, cred că au elaborat singuri mărețe idei originale despre cum funcționează, de fapt, lumea. Acest fenomen în care doctrina apare din interior este specific Internetului și este un rezultat al modului fragmentat și filtrat în care este prezentată informația. Duce la izolare și singurătate care este vindecată de un echo chamber. De aici apar probleme precum anti-intelectualismul și creșterea în popularitate a teoriilor conspiraționiste.
Ceea ce am prezentat mai sus e valabil tuturor, indiferent de vârstă. Ne aflăm într-un cerc vicios, iar soluția rămâne deocamdată nedescoperită. Totuși, pentru că e o problemă specifică acestei etape istorice, noi avem o legătură mai strânsă cu ea, noi putem observa efectele, căutând mai adânc ajungem la cauze și, eventual, la o rezolvare.
Text: Eva Grosaru
Foto: Maria Vladu
Grafică: Sara Diaconu
DTP: Smaranda Ciobanu
