Și raza aia de soare de care tu te plângi că nu te luminează nu apare pentru că este noapte. Ar trebui să întrebi luna de ea. Dar poate luna ești chiar tu.
Diamantele se formează când dioxidul de carbon, aflat la adâncimi de câteva sute de kilometri în pământ, este pus sub o presiune extraordinar de mare. Și poate așa crede societatea că ne transformă și pe noi în diamante, punând presiune pe noi. Ce nu își dau ei seama este că, atunci când forțezi prea tare un lucru, se sparge. Așa și noi. Suntem copii, simpli elevi, nu ne dorim să fim diamante acum, vrem să copilărim, să ne bucurăm de adolescență. Lăsați-ne pe noi să venim la voi, nu mai alergați către noi. Am obosit.
Legat de această presiune, așteptările pe care părinții le au de la copii diferă în funcție de vârstă. De exmplu, studiile pe care le-am citit spun că primului născut, cunoscut și ca the oldest child, considerându-l cel mai matur, părintele îi va acorda o încredere semnificativ mai mare decât celorlalți frați, crescându-i nivelul de încredere în sine. În schimb, copilul va încerca întotdeauna să copieze comportamentul părinților, acest lucru conducând la perfecționism, deoarece, în ochii unei minți tinere, părinții sunt un model de perfecțiune. Un mod de a lua toată această greutate de pe umerii lui este de a nu mai avea așteptări și a-i mai lua din responsabilități.
(Există două tipuri de perfecționism: cel sănătos, acea voce interioară ce ne convinge că trebuie să dăm tot ce avem mai bun și cel patologic, caracterizat printr-o nevoie irațională de a face totul perfect. Însă este imposibil să nu greșim, nici măcar stratul de ozon ce îmbracă Pământul nu este continuu).
The middle child va face tot posibilul să se afle într-o antiteză perfectă cu primul născut, de aceea este foarte greu a defini acest comportament. Depinde de fratele lui mai mare. De obicei, el este mai puțin alintat, astfel devenind foarte repede independent. Frații mai mari beneficiază de mai multe privilegii, cei mai mici primesc tot ce își doresc, așadar ei vor negocia pentru a primi ceea ce au nevoie. Am citit că aceștia știu cel mai bine cum să facă compromisuri și, din păcate, întâlnind des dezamăgirea, au instrumentele necesare pentru a trece rapid peste ea. Pentru a-i ajuta, oferiți-le recunoștință și petreceți mai mult timp cu ei.
The youngest child, din cauza faptului că nu are atât de multe responsabilități ca frații lui mai mari, părinții îl iartă mai des și nu suferă consecințe pentru faptele sale, ceea ce poate fi iritant pentru ceilalți frați. Văzându-și frații mai mari ca fiind mai deștepți și descurcăreți, vor încerca să se diferențieze printr-un comportament rebel. Ei consideră că nu sunt luați în serios din cauza vârstei, așa că, pentru a le oferi încredere, lăsați-i să ia decizii fără părerea sau ajutorul altcuiva.
Dar nu poți străluci tot timpul, pentru că și stelele, oricât de multe și de frumoase sunt, tot dispar la un moment dat, ca să facă loc soarelui pe bolta cerească. Poate reușeai să luminezi tot din jurul tău, când erai mai mic. Cel mai bun din clasă, cel mai bun la sport, cel mai bun la orice altă activitate școlară sau extrașcolară. Însă acum, ești la liceu și nu mai ești singurul, poate chiar nu ești cel mai bun și nu înțelegi de ce colegul a luat o notă mai mare ca tine, doar și tu ai învățat. Acest fenomen prin care treci are legătură cu faptul că, cel mai probabil, ai făcut parte din categoria de gifted children. Școala a fost întotdeauna ușoară pentru tine, ai înțeles totul din clasă până când nu ai mai înțeles nimic. Și nici pe tine. Și nici măcar nu știi de ce. Acum, cel mai greu este să înveți. Și lecția de la școală, dar și lecția dată de viață. Să accepți că a pierde nu înseamnă neapărat un eșec, ci, uneori, un pas în față, mai mult decât unul înapoi. Ambiția și determinarea se leagă strâns, se omogenizează pentru a te face să fii din nou cel mai bun.
Că ești oldest, middle sau youngest child, perfecționist sau gifted, tu strălucești oricum, chiar și din umbră și nimeni nu-ți va putea lua asta vreodată!
Continuă să crezi, să speri, să aspiri și să inspiri!
Text: Daria-Cristiana Gheorghe
Foto: Maria Ioana Mihai
Grafică: Isabel Maria Popescu
DTP: Sara Andreea Andrei