Rumoare în sală, întuneric peste tot, reflectoarele se aprind și luminează scena, cortina se deschide, dezvăluind actorii, iar printre spectatori se lasă liniștea. Acum că ați pătruns în atmosfera unei piese de teatru, vă invităm să citiți în continuare articolul, căci vom vorbi despre trupa de teatru a liceului nostru, minunata trupă AS!
După cum știți, acASă s-a născut datorită visului unui adolescent pasionat, ca și noi. Interesat de teatru, bobocul pe numele său marele Andrei Gheorghe, într-o zi de primăvară, a fost împins de o idee strălucită și, astfel, i-a oferit doamnei director o vizită. În urma unei discuții între cei doi, tânărul a devenit primul coordonator (și cel actual) al trupei, reușind să aprindă numeroase suflete de actori.
Din ce în ce mai mulți lăzăriști s-au alăturat trupei, familia s-a extins și, până în prezent, legătura dintre membri este tot mai puternică, chiar dacă timpul a trecut. Anul acesta, spiritul a fost întregit cu fiecare poză afișată pe ecran, cu fiecare filmuleț amuzant de la repetiții, cu fiecare discurs plin de emoție al unui fost actor din trupă, toate acestea fiind prezentate la maratonul de piese de la Teatrul Bulandra. Gabriel Zaharia, Cezar Costache, Andrei Gheorghe au format educația pe care nicio materie nu o poate dărui: principii solide pentru viață, disciplină, expresivitate, exteriorizarea sentimentelor, empatie față de cei din jur și multe altele, căpătate din experiența cu arta dramatică.
După cum am menționat, Teatrul Bulandra a găzduit frumoasa trupă a liceului cu ocazia aniversării a 17 ani! În cadrul evenimentului, publicul s-a delectat cu un joc actoricesc conturat în următoarele piese:
Patru fete decid să pună un lacăt pe Podul Îndrăgostiților și își promit prietenie eternă. Dorința pentru infinit a adolescentelor însă se destramă, iar destinele lor, în piesa Otrava iubirii, se desprind complet din cauza, sau poate datorită, patimilor. De-a lungul spectacolului, personajele au monologuri și ,,se descarcă” publicului, folosind gesturi specifice și expresive.
Rivalitatea dintre prietenie și iubire, lipsa încrederii în sine, standardele de frumusețe în societatea actuală, fluiditatea idilelor adolescentine, viziunea afecțiunii în familie, haosul din inimile copleșite de emoție constituie subiectele discutate în povestea fetelor. Prietenele țin una la alta, dar presiunea și, câteodată, egoismul, duc la trădare și secrete, motiv pentru care piesa se sfârșește într-un mod tragic. Deși cele patru tinere au crezut că iubirea platonică este mai solidă decât cea romantică, la final realizează că s-au înșelat: ,,Prietenia e minciună, iar iubirea e otravă.”.
The History Boys, o piesă de teatru inedită, prezintă povestea unui grup de elevi ce se pregătește pentru intrarea la „Oxbridge” (Oxford și Cambridge). Băieții sunt îndrumați de dascălii lor care au stiluri de predare complet diferite și le impun tinerilor să aleagă o singură tabără: adevărul și cunoașterea neîntreruptă sau stilizarea realității și distrugerea convențiilor. Spectacolul prezintă teme delicate precum abuzul, orientarea sexuală și credința, înfășurate în dezbaterea istoriei și a creativității învățate în cadrul școlii.
„Istoria e show și, dacă nu e, faceți-o să fie!” sunt cuvintele unuia dintre profesori către grupul de băieți, care încercau să arate mobilitatea istoriei și să schimbe înfățișarea rigidă a acesteia. Totodată, pe lângă formarea lor ca studenți, băieții se confruntă cu diferite situații ce îi fac să se întrebe: „Crezi că suntem marcați pe viață?”, replica fiind: „Eu sper că da.”.
Actorii își înglobează perfect personajele, adaugă detalii la construcția acestora (ticuri nervoase) și prezintă împreună o poveste despre conflictul neîntrerupt dintre tradiție și modernitate, dar care valorifică cunoașterea și sfătuiește elevii să „o dea mai departe”.
Într-un ,,aproape oraș”, Almost, din Maine, plin de farmec și oameni asemenea, se leagă superbe povești de dragoste pe cât de frumoase, pe atât de tragice. În intervalul a două ore minunate, actorii lăzăriști ne înfățișează o înlănțuire de povestiri ce propun diferite teme, precum confesiunile de iubire, neputința de a răspunde la ,,te iubesc”, răzgândirea în ultima clipă când vine vorba de angajament, frica de a iubi, de a fi fericit, repararea unei inimi frânte și multe altele. Scenele din piesă se contopesc între ele, tranzițiile sunt subtile, iar toate acestea sunt învăluite într-un strop de umor. Spectacolul de lumini, atmosfera, muzica și, cel mai important, pasiunea tinerilor pentru actorie se îmbină armonios, rezultând o adevărată capodoperă.
Dar ce dovedește mai bine strălucirea spectacolelor decât actorii care își dăruiesc o bucățică din inima lor fiecărui personaj? Așa că, pentru a observa cu atenție fenomenul, am rugat doi actori din trupă să ne povestească amănunte din spatele cortinei.
Iorga Matei, bobocel de trupă, ne povestește cum se simte când joacă, emoțiile predominante fiind bucuria și entuziasmul: ,,Pe scenă mă simt la fel ca la mine acasă, liniștit, în largul meu. De asemenea, consider că cel mai important lucru la actorie este să nu îți fie teamă de public.”. Matei nu este stânjenit, însă dorește ca experiența pe care o va dobândi să îi îmbunătățească încrederea în abilitățile sale. Un lucru semnificativ pentru viața de actor, din punctul lui de vedere, îl reprezintă legătura personală pe care trebuie să o ai cu fiecare personaj interpretat.
Un alt actor bine-cunoscut este Popescu Ștefan (anul II) care ne-a spus că, pentru el: „Trupa este practic ca o a doua familie, cu oameni minunați unde ne permitem să fim aiuriți împreună în fața unui public generos, care ne susține de fiecare dată. Emoțiile dinaintea unui spectacol sunt unice în adevăratul sens al cuvântului. Totul pe scenă este imprevizibil.” Tânărul ne-a mărturisit că, în abundența de aplauze, chipurile familiare care sunt entuziasmate de finalul spectacolului devin un „talisman” pe care îl va prețui o viață întreagă.
Prin urmare, v-ați dat seama ce au în comun toți lăzăriștii care au pășit pe scena luminată de reflectoare? Ei bine, dacă vorbești cu membrii trupei suntem sigure că toți îți vor menționa sentimentul de apartenență care îi determină să fie bucuroși de oameni frumoși și săli pline. După cum a spus un invitat, actoria este, de fapt, ,,un pretext pentru a vorbi despre viață.”, un safe space în care poți să revii ori de câte ori ai nevoie de înveselirea sufletului. Multe lucruri reprezintă familia AS și se va transforma în mai multe pe viitor, dar este cu siguranță, fără dar și poate, o parte din sufletul Lazărului și așa va fi pentru încă 17 ani de acum încolo, „aici și acum”. La mulți ani, trupa de teatru AS!
Text: Irina Nițu & Larisa Pîrvu
Foto: Ana Mihai
DTP: Ioana Vlaston
