De obicei, scopul designului, mai ales al celui din spațiile publice, este de a face totul mai accesibil, confortabil și ușor de folosit. Dar în unele cazuri se întâmplă fix opusul: designul poate fi, în mod intenționat, respingător, cu scopul de a descuraja oameni (sau animale) de la anumite acțiuni în public.
Cel mai comun caz de astfel de design este reprezentat de țepii care sunt puși la pervazuri, balcoane sau streșini pentru a împiedica porumbeii din a-și face culcuș, sau chiar a staționa în zonă. Dar cum se pot găsi soluții pentru îndepărtarea animalelor, așa se poate proceda și în cazul oamenilor. Să luăm ca exemplu o bancă dintr-un spațiu public: chiar dacă scopul ei principal este de a oferi oamenilor un loc unde să se așeze, poate fi folosită și pentru dormit, grafitti sau trucuri cu skateboardul. Dacă astfel de acțiuni sunt considerate neadecvate, se pot adăuga elemente pentru a limita oamenii în așa fel încât să folosească banca doar pentru a sta așezați sau pentru a se odihni alături de cumpărăturile de la Mega. Astfel de elemente pot fi, spre exemplu, cotiere pentru a face statul culcat imposibil sau trucurile cu skateboardul periculoase și greu de realizat.
Utilizarea acestui tip de design a fost abordată în cartea „Unpleasant Design” scrisă de cei doi arhitecți Gordan Savičić și Selena Savić. Cunoscut și sub numele de „hostile architecture”, acest fenomen poate avea un impact destul de mare asupra noastră și poate fi foarte eficient în modelarea comportamentului oamenilor în public, dar cum spun și autorii, poate deveni problematic. Deci ce este unpleasant design?
Pe scurt, reprezintă obiecte din spații publice modificate cu scopul de a li se restricționa utilizările, pentru a împiedica anumite comportamente. Sunt, într-adevăr soluții foarte creative la câteva dintre micile probleme care pot apărea, dar sunt, în același timp, discriminatorii și neincluzive. Cum spune și unul dintre autorii cărții, acest tip de design este „plăcut pentru cei care implementează ideea și neplăcut pentru grupul de oameni împotriva cărora este folosit.” Câteva dintre strategiile de genul sunt destinate chiar adolescenților, iar multe dintre acestea sunt mai puțin evidente decât o bancă incomodă. În unele locuri se pune muzică clasică în ideea că tinerilor nu le place să își petreacă timpul în preajma acesteia sau, tot cu scopuri similare, unele complexe de locuințe din Marea Britanie au instalat lumină roz care evidențiază petele și defectele de pe fețele adolescenților, în încercarea de a-i îndepărta din zonă.
Tot folosind lumină, cea albastră a fost folosită în băile publice pentru a descuraja consumatorii de droguri intravenoase, întrucât culoarea face venele greu de detectat. De asemenea, studiile au arătat că de când au fost instalate lumini albastre pe străzile din Glasgow, criminalitatea stradală a scăzut semnificativ: albastrul poate avea efecte calmante sau poate, pur și simplu, spre deosebire de lumina galbenă, să creeze o atmosferă neobișnuită în care oamenii nu se simt confortabil să acționeze. Similar, Atunci când Austro-Ungaria a anexat Bosnia, guvernul a instalat corpuri de iluminat foarte puternice pentru a descuraja adunările din timpul nopții care ar fi putut duce la proteste sau rebeliuni. Localnicii, nemulțumiți de această măsură, spărgeau lămpile în timpul nopții, dar ziua următoare erau mereu reinstalate.
Cu toate acestea, invențiile care împiedică statul în locuri „nepotrivite” sunt tot cele mai întâlnite forme de unpleasant design. Un obiect (care s-a dovedit că îndeplinește foarte bine toate scopurile de genul) este banca Camden care, într-adevăr, nu poate fi folosită pentru nimic altceva în afară de statul pentru o scurtă perioadă de timp pe ea. Are margini rotunjite și denivelări plasate strategic pentru a împiedica multiple activități: este împotriva traficului de droguri și a aruncării gunoiului, întrucât nu are crăpături în care ai putea ascunde drogurile sau gunoiul; este împotriva furtului datorită adânciturilor din partea de jos care permit oamenilor să își depoziteze bagajul departe de infractori; nu permite skateboardingul din cauza marginilor cu înălțimi neregulate și nici graffitiul, întrucât este acoperită de un strat special care respinge vopseaua.
Unpleasant designul se răspândește ca moda: când vecinii apelează la țepușe împotriva porumbeilor pentru a-i alunga, le instalezi și tu ca să nu se mute toți pe proprietatea ta. Și la fel funcționează cu toate: lumini, bănci sau orice alt element de genul. Însă de ce este chiar necesar să alungăm porumbeii? Dacă și tu îi alungi de pe proprietatea ta, atunci unde vor mai trăi? Mă rog, lăsând gluma la o parte și posibilele pete de pe hainele tale apărute din cauza lor, unpleasant designul poate fi folositor în anumite situații, dar crezi că funcționează chiar așa de bine în altele?
Text: Teodora Cîrjan
Grafică: Ștefania Trandafir
DTP: Ioana Vlaston