Pot să bag mâna în foc că, dacă urmează să citești articolul de mai jos, îți voi debloca un vis pe care sigur l-ai avut când erai mic.
Indiferent de gusturi, sunt sigur că ne uitam toți la serialele de pe Disney Channel când eram mici (sau poate sunteți team Nickelodeon, nu vă pot condamna) și vedeam tot felul de actori de vârsta noastră jucând roluri precum Hannah Montana, spioana KC sau copiii din serialul Jessie. Iar, dacă nu ești familiar cu aceste personaje, nu se poate, totuși, să nu fi avut și tu un serial de genul, la care te uitai neîntrerupt (deși încă recomand să vă uitați la aceste clasice, chiar și la 17 ani :)). Ei bine, nu cred că sunt singurul care, uitându-mă la televizor, am ajuns să-mi doresc să am și eu propriul meu show în care să fiu eu starul principal. Însă, de fiecare dată când le spuneam asta părinților mei, ba râdeau, ca și cum propunerea mea ar fi fost absurdă, ba îmi spuneau că e periculos să fac asta.
Înțelegeam de unde ar fi venit absurditatea, dar de ce era periculos? Până la urmă, aș fi putut trăi visul tuturor copiilor din lume (o exagerare, știu). După câțiva ani, însă, începeam să înțeleg, treptat, la ce se refereau părinții mei și am ajuns la o concluzie (și, dacă ai citit titlul articolului, știi deja la ce mă refer): industria cinematografică este extrem de periculoasă. Practic, odată ce ai intrat în lumina reflectoarelor, ești prins în ea ca într-un vis din care nu te mai poți trezi. Toată lumea îți urmărește fiecare mișcare, îți analizează fiecare gest și, cu rapiditatea cu care îți câștigi anumiți fani, la fel de repede îi și pierzi. Și nu mă exclud în niciun fel din acest sistem, pentru că, recunosc, și eu mai sunt curios de actualitățile din viața celebrităților. Este, însă, extrem de stresant pentru cineva de cealaltă parte a ecranului să fie perfect tot timpul și să nu facă nimic pentru care ar putea să-și piardă audiența sau despre care ar putea fi scris în presă, chiar dacă multe dintre lucrurile pentru care sunt „canceled” anumite celebrități sunt făcute de majoritatea oamenilor în viața de zi cu zi (bineînțeles că exclud aici persoanele care spun slurs la adresa unor anumite grupuri de oameni).
Vă imaginați că, dacă toate lucrurile astea sunt prea mult chiar și pentru un adult, unui copil îi va fi, atunci, și mai greu să facă față acestor dogme imprimate de societate. În momentul în care e expus la tot ce înseamnă paparazzi, un copil care încă este în formare va prezenta anumite tulburări, va ceda presiunii și va avea o problemă cu identitatea sa, deoarece, odată ce ai un rol faimos, lumea se așteaptă să te conformezi acelui personaj și în viața reală, fiindu-le mai ușor să-și formeze o imagine fixă asupra ta, iar asta este și mai evident când vine vorba de un minor.
Există, de asemenea, întrebarea: cum de îi este interzis unui minor să muncească (pentru a nu face „child labour”), dar, când vine vorba de actorie, uităm, ca prin magie, de aceste reguli? Copiii actori sunt, de cele mai multe ori, ținuți cu orele pe platoul de filmare, fără pauze și, câteodată, trebuie să filmeze de mai multe ori o singură scenă. Pe lângă asta, este așteptat de la ei să rețină toate replicile care le sunt date și să le expună expresiv pe scenă. Toate astea sună ca foarte multă muncă (dacă dăm la o parte stratul superficial și idilic al lumii actoricești) și presiune asupra unui copil care nu este experimentat cu viața și cu medii diferite. Sună nasol, nu? Dacă asta ți se pare șocant, stai să afli și de faptul că există anumiți regizori abuzivi care, pe lângă tot ce am enumerat mai sus, țipă la actorii copii și le spun lucruri ce îi pot afecta emoțional sau îi pot lăsa cu traume pentru tot restul vieții.
Tocmai pentru că multă lume nu poate face față unor astfel de împrejurări, majoritatea actorilor, mai ales cei din deceniul trecut, ajung la depresie (sau orice altă tulburare mentală, care este la fel de gravă) și la lucruri precum alcool, țigări și droguri, începând să se detașeze cât mai mult față de regulile impuse de societate asupra lor. Astfel, ei nu pot să facă față imaginii la care trebuie să se ridice în ochii societății și cei mai mulți dintre ei ajung să-și spulbere cariera. De exemplu, că tot vine perioada Crăciunului, nicio sărbătoare nu este completă fără filmele „Singur acasă”, dar sunt sigur că o să vă șocheze rezultatele care vă vor apărea dacă îl căutați pe actorul principal în prezent.
Cred, de fapt, că toți vedem în acești actori un model de viață și ne dorim cât mai mult să fim ca ei, fără să știm și perspectiva lor a acestui vis aparent ideal. Dar, trebuie și noi să realizăm că și ei tot oameni sunt, pot greși și nu e nimic în neregulă cu asta. Poate că tocmai ți-am stricat un vis din copilărie, dar nu poți da vina pe mine: tu ai ales să citești acest articol, acum hai și dă un like și pe Instagram!
Text: Rareș Pătroi
Foto: Teodora Sava
Grafică: Andreea Negulescu
DTP: Teodora Neagoe
