Grab a Snickers!

7:00 – mă trezesc, mănânc, mă îmbrac

8:00 – am ajuns la școală

8:00 – 13:30 – mă concentrez cât de bine pot la toate orele, indiferent dacă sunt materii de profil sau nu

13:30 – 15:00 – ajung acasă, iau prânzul

15:00 – 19:30 – învăț, fac teme

19:30 – câteva exerciții fizice

? – cina

20:45 – a doua sesiune de învățat

23:00 – mă culc

Legendă: ? oferă puțină libertate liceanului (elev despre care nu știm prea multe; sigur nu-i lăzărist, că dacă ar fi, la 6:00 s-ar îndrepta deja spre metrou, iar la 7:30 ar sforăi pe băncile școlii)

Întrebarea pe care eu mi-o pun zi de zi este: „Cine-i nebunul care-și planifică fiecare mișcare, cine-i individul care știe că la 11:30 trebuie să bea apă și abia la 11:45 să închidă dopul sticlei, că poate i se face sete din nou și n-are rost să facă manevre inutile?”. Oare chiar există omul ăsta? Probabil că da. Și mai mult ca sigur nu e nebun, ci doar foarte bine organizat. Elevul ăsta e în stare să-și atingă toate obiectivele. Tu reușești? Poate că da. În cazul ăsta, deții două arme valoroase: organizarea, evident, și, poate chiar mai importantă decât prima, voința.

Degeaba știi tu că la 7:10, cel târziu, trebuie să te ridici din pat, degeaba ai un întreg program al zilei atârnat de frigider, degeaba ești mereu cu ochii pe ceas, dacă nu există o voce în interiorul tău care să spună: „Hai, deșteptule, s-o facem și pe asta! Hai la sală, că altfel se duce abdomenul plat! Hai la școală, că după nu-ți mai explică nimeni lecțiile la mate!”. Fără vocea asta, ești zero barat.

În linii mari, ea e voința. Și vestea cea bună e că n-ai nevoie de vreun super creier ca să ți-o dezvolți.

Acum vreo 15 ani, psihologul Roy Baumeister a descoperit că voința seamănă foarte bine cu un mușchi, care poate fi întărit în timp, dar care și obosește când e folosit prea mult. Cum îl întărim? În cazul de față, nu prin ridicat de haltere, ci prin autocontrol. Zi de zi, oră de oră chiar, avem nevoie de el – cercetătorii au demonstrat că oamenii petrec cel puțin patru ore zilnic rezistând dorințelor, tentațiilor. Pentru asta, normal că e nevoie de autocontrol. Cel mai mult ne chinuim să înfrânăm pofta de mâncare, apoi nevoia de somn, iar pe locul al treilea, nevoia de a lua o pauză de la muncă. Și, în 50% dintre cazuri nu reușim. Baumeister zice asta, nu eu, și cred că are dreptate. Cel mai des, ca să ne abținem de la mâncare, începem o altă activitate, care să ne ajute să uităm de ispită. Dar nimeni nu se ridică din fața farfuriei cu sarmale și se așază la birou. Nu! Toată lumea alege o activitate plăcută, ușor de făcut, atunci când încearcă să-și suprime o dorință. De ce oare? Nu pentru că suntem leneși prin definiție. Om fi, dar asta e altă discuție. Pentru că ne consumăm o mare cantitate din energie atunci când ne ambiționăm să nu înfulecăm ultima sarma și nu mai rămâne energie și pentru muncă (învățat, sport etc.). Așa că mintea noastră decide să ne relaxăm. Mi se pare esențial să știm că o bomboană nemâncată poate duce la o zi ratată.

Același lucru se întâmplă și când ne canalizăm atenția spre învățat. Depui un efort uriaș cu o zi înainte de examen, mușchiul voinței obosește, iar autocontrolul scade. La finalul zilei, nu te mai poți abține de la nimic. Deja te-ai privat de multe chestii azi: de relaxare, de odihnă, poate și de hrană. S-ar putea să-ți sară țandăra din nimic și să te iei la ceartă cu ai tăi. Sau poate pur și simplu nu vei mai avea energia necesară să-ți faci curat în cameră. Gata, „stocul” de voință s-a epuizat! Deci, dacă ești într-o perioadă care-ți solicită creierul, probabil îți va fi imposibil să ții și o cură de slăbire. Alege obiectivul cel mai important!

Hai să ne întoarcem la sarmale și bomboane. Cu toții știm că nu putem funcționa fără un mic dejun bogat, că trebuie să mâncăm toate legumele din farfurie și că nu e bine să exagerăm cu dulciurile. Ca să ai un creier sănătos, e nevoie să te alimentezi optim. Și voința funcționează pe un principiu asemănător. Numai că pe ea nu prea o interesează grăsimea din porcul de la masa de Crăciun și nici proteinele din pieptul de pui de la McDonald's. Ea vrea glucide (zaharuri), mai precis glucoză, pe care corpul o extrage din toate alimentele, dar cu precădere din cele dulci. Cu alte cuvinte, trăiască ciocolata! Don't stop, grab a Snickers! Serios! Un baton de ciocolată în miezul zilei n-o să-ți țină de foame prea mult, nici n-o să-ți aducă vreun aport serios de nutrimente în organism, dar sigur îți va întări voința. Așa că, înainte de școală, treci pe la Mega și…știi ce ai de făcut.

Vrei să fii ca individul despre care am povestit la început? Da, da, elevul ăla cu program strict! Să fim serioși, nimeni nu vrea! „Mă concentrez cât de bine pot la toate orele” – pe bune? Nu așa arată drumul către succes sau fericire. Probabil știe și el asta, iar programul lui e doar o mantra, un model demn de urmat, dar imposibil de atins. Sunt sigură că liceanul nostru nu e încă în pat la 23:00, iar la 23:30 stă în fața frigiderului, cu mâinile în șold, gânditor. Nu privește spre orarul prins sub magnetul de la Costinești. Altceva îi trece prin cap: Should I grab a Snickers? . Un gând care sigur n-are legătură cu voința, ci cu foamea…

Text: Dona Diaconescu
Foto: Irina Nicorici
Grafică: Alexandra Tonciu
DTP: Patricia Balaban

Contact Us