Vreau să fiu copil din nou

Hai să depănăm amintiri împreună timp de 5 minute.

Vreau să mă uit din nou la desene, să mănânc fructe tăiate în formă de dinozaur, să mă joc toată ziua, să dorm, să râd odată cu cei din jurul meu, să alerg prin parc și să iau în brațe orice pisică văd pe stradă. De ce nu pot fi copil din nou?

Poate că nu sunt singura care atunci când dă de greu își dorește ca totul să fi fost mai simplu și să se întoarcă în copilărie. Nu era totul mai ușor? Nu aveai decizii de luat, părinții poate că îți erau mai mereu alături și aveau grijă să nu te lovești, să nu fii în pericol. Acum? Începi să ai singur grijă de tine, să te dezvolți și să fii pe cont propriu. Și certurile sunt mai serioase acum, înainte poate te șicanai cu vreun coleg pe o jucărie la grădiniță. Nu aveai mintea atât de încărcată cu griji.

Copilăria este o perioadă atât de frumoasă și poate este singura în care ne simțeam cu adevărat liberi, în care eram fragili și ni se dezvoltau simțurile, gândirea, dar totul într-un mediu vesel. Aveam voie să greșim și să învățăm, să râdem și să plângem fără să ne fie frică să ne arătăm emoțiile. Nu aveam nicio grijă, nu ne gândeam cu anxietate (atunci nici nu știam acest cuvânt) la următoarea zi, ci ne bucuram pentru ceea ce reușisem să facem în acea zi. Nu îți este dor să simți în permanență acel entuziasm în piept, să știi cu adevărat că ai dreptul să visezi și să crezi că orice este posibil?

Orice întâmplare aparent minoră poate avea un efect major în viitor. Te-ai certat cu vreun coleg la grădiniță? Ai greșit un vers din poezie la serbarea de Crăciun? Poate ții minte aceste momente. Dar nu ai vrea să îi dai o îmbrățișare copilului de atunci? Scumpul de el, era atât de emoționat și după a stat toată seara gândindu-se la asta. Totuși sentimentele de atunci îți mai rămân întipărite în minte și te gândești să nu faci aceeași greșeală la maturitate. Neglijarea, lipsa afecțiunii, sau dimpotrivă, grija în exces, absența totală a unui adult, un comportament dur – toate acestea îți pot frânge aripile când ești un omuleț în plină dezvoltare. Nici nu mai vorbim despre viitor – au un impact major asupra adultului de mai târziu. Îți poate fi greu să legi relații de prietenie, iubire, de orice fel, poți avea stimă de sine scăzută, nu vei putea lua singur decizii și multe alte efecte.

În timp ce tu creșteai, și părinții tăi făceau același lucru. Nu le era deloc ușor, pentru că nu s-au născut părinți și trebuiau să se descurce singuri. Într-adevăr, orice vorbă spusă de ei sau gest pe care l-au făcut îți poate rămâne întipărit în minte până la bătrânețe, dar important este să te detașezi de toate acestea și să vezi ce poți face tu, pentru tine, ca să te vindeci singur. Oricât de dur ar suna lucrul acesta, doar asta ne-a mai rămas, putem încerca să rezolvăm problema sau să alegem să o ascundem sub preș. A doua variantă, odată aleasă, va scoate la suprafață probleme când ți-e lumea mai dragă. Însă nu este niciodată prea târziu să îți schimbi alegerea.

Mai ții minte cu câtă admirație te uitai la adulți și îți doreai să fii ca ei? Erau importanți, luau decizii, se îmbrăcau frumos și părea atât de fascinant să iei singur viața în piept și să fii liber prin lumea largă. Parcă acea „lume largă” nu mai este așa de interesantă și colorată acum. Totuși, tot acest filtru alb-negru pe care acum îl avem pe retină poate fi înlăturat, iar acele nuanțe vii ți-ar fi de folos să vezi viața într-un mod mai puțin deprimant. Împrumută acea sensibilitate care te făcea să rămâi uimit la ceea ce se afla în jurul tău și te va ajuta să te mai calmezi, să apreciezi perioada de acum, să te bucuri pur și simplu pentru că exiști, respiri, trăiești

Uneori simțim că am fost prea nedreptățiți în copilărie, iar acea parte din noi încă suferă pentru asta. Așa că nu uita că latura ta copilărească încă există și uneori trebuie să ai grijă și de ea. Conștientizarea că tu încă poți avea grijă de copilul de atunci îți poate aduce liniște. Doar gândește-te ce îți plăcea să faci sau ce îți dorești să fi făcut. Ia o pauză și uită-te la desene, desenează, du-te la un loc de joacă. Învață din nou să te bucuri de viață și să îi vezi culorile mai vii, nu uita să ai răbdare cu tine și îmbrățișează tu copilul de altădată, dacă ai avut nevoie de asta.

Text: Alexia Voinea
Foto: Mircea Rotaru
Grafică: Mihaela Ungureanu
DTP: Ioana Vlaston

Contact Us