Pentru acest text, ghidul nostru, care ne va arăta secretele STB-ului, va fi numit Marcel. Acum, acest elev de-o vârstă cu noi, merge pe străduțele întortocheate ale Bucureștiului și își grăbește pasul pentru a ajunge la liceu. Cunoscută imaginea, nu? Doar că Marcel face o mișcare neprevăzută și se oprește într-un loc cu o bancă neobișnuită. Oare ce face micul nostru elev? Ei bine, Marcel își așteaptă autobuzul care trebuie să funcționeze mai ceva ca un ceas și care, prin mărimea sa și calitatea motorului, ar trebui să transporte oameni prin orașul nostru. Sunt sigură că mulți dintre noi au folosit faimosul STB sau măcar și-au auzit prietenii plângându-se de mijlocul de transport precum o casetă blocată, însă acest dispozitiv are și o altă față. Înainte să încep explicația, doresc să stabilesc că autobuzele pe care le pune la dispoziție Societatea de Transport București vor fi regăsite în acest articol și sub denumirea de STB, fiind un termen utilizat de pasagerii de autobuz.
După cum v-ați dat seama, Marcel folosește STB-ul în fiecare zi, bazându-se pe eficacitatea acestuia. Fiind obișnuit cu un astfel de vehicul, tânărul a analizat condițiile de transport influențate de oameni, întreținerea autobuzului și tehnicile de condus ale șoferului, reușind să culeagă o mulțime de povești. Și astfel cum se face că Marcel stătea liniștit într-o dimineață însorită pe scaunul din STB (minune mare că a prins gol autobuzul). Băiatul, săracul, se pregătea să se lupte cu fizica timp de 2 ore la pregătire. Dar deodată, Marcel aude un sunet abrupt…care s-a dovedit a fi un om la vreo 30 de ani tușind. Doar că întâmplarea nu se termină aici. Din cavitatea bucală a domnului respectiv scapă un lanț de salivă, care se întinde pe hainele omului și ajunge pe scaunul pe care stătea individul. Partea cea mai amuzantă este că domnul și-a dat seama de perlele ieșite și a decis să le atingă cu degetele ca, cel mai probabil, să le întindă mai mult pe pantaloni. Cert e că acesta nu a putut să-și săvârșească dorința, pentru că doamna care se așezase lângă el, îngrozită de cele întâmplate, a plecat imediat din locul respectiv și s-a adăpostit în celălalt capăt al STB-ului. Din păcate, individul l-a urmărit pe Marcel și când s-a urcat într-un alt autobuz, reușind să adoarmă pe scaun și aproape să-și rateze stația la care trebuia să coboare.
O altă poveste a lui Marcel se întâmplă într-o zi de școală, în care trebuia să ajungă la liceu. Ei bine, în STB-ul îmbulzit de persoane intră un domn aranjat cu o cască în ureche. Respectivul vorbește la telefon destul de tare și, pare-se, cu un prieten. În convorbirea care a durat mai bine de 20 de minute, personajul nostru își exprimă riguros ideile despre…femei. Și nu orice idei, dragi cititori. După spusele domnului, ”femeia trebuie să aibă aromă de iubire, să fie dulce și să performeze un masaj de calitate”, plus, evident, să știe să gătească. Nu în ultimul rând individul declară cauza care l-a despărțit de fosta lui iubită: părul lui. Toți pasagerii erau entuziasmați, parcă veniseră la un spectacol de teatru și nu-și ascundeau râsetul la auzul vorbelor. Multe a zis domnul, dar în final i-a cerut prietenului să-i găsească o doamnă pe placul lui, una care să-l satisfacă. Dacă domnului i s-a îndeplinit dorința, nu se știe, dar Marcel știe sigur că s-a distrat copios.
Ce vreau să transmit prin aceste întâmplări văzute de Marcel? Știm cu toții că autobuzul ne obosește teribil, se mișcă greu, oamenii intră de cele mai multe ori în modul de supraviețuire când văd locuri libere, dar ne dezvoltă. Ne pune în situații în care trebuie să comunicăm cu persoane necunoscute, ne învață lecții de viață. Câte momente între mamă și copil a observat Marcel sau discuții între cupluri care sunt în prag de despărțire? Mulți vârstnici, care de obicei sunt văzuți ca fiind lenți, răutăcioși și ursuzi, au început o conversație cu el, i-au dat sfaturi chiar bune și i-au urat succes în continuare. Chiar dacă suntem mai agresivi în STB, oamenii tot au umanitate, indiferent de cât de ascunsă este de sentimentele negative, și sunt dornici să aibă o conexiune cu cei din jur. Marcel, totuși cunoaște și părțile rele ale autobuzului, dar știe că fix acele întâmplări sunt gluma cea mai reușită a unei seri de vară cu prietenii sau la o cină cu părinții. Uneori, ne gândim că întâmplările rele nu trebuie menționate, dar sunt și ele la rândul lor povești din care învățăm sau de care ne amintim râzând în lacrimi. Deci, dragi cititori trebuie să acceptăm poveștile pe care le culegem în fiecare zi, fie că sunt bune sau rele, pentru că sigur eticheta pe care le-am acordat-o se va schimba în timp. Vorba aceea: Viața trece pe lângă noi, deci să o celebrăm.
Text: Larisa Pîrvu
Foto: Jay Stăncescu
Grafică: Ștefania Trandafir
DTP: Smaranda Ciobanu
