Luminițe, târguri ticsite cu lume, arome de vin fiert și scorțișoară – vine Crăciunul, dar parcă nimic nu mai e la fel. Fie că este vorba de prețurile uriașe de anul ăsta, fie de vocea lui Mariah Carey sau a lui George Michael care răsună în orice magazin, parcă de o eternitate. Orice astfel de detaliu estompează „magia Crăciunului”, dar s-a schimbat oare ceva doar în exteriorul sau și în interiorul nostru?
Crăciunul își are originile înainte de nașterea lui Iisus, când romanii celebrau diferite sărbători în perioada iernii, obiceiul fiind preluat de creștinii ce i-au atribuit o altă semnificație. Pe lângă simbolistica religioasă, Crăciunul avea, și încă are, un rol practic în viețile noastre. Iernile dure și anoste i-ar băga pe mulți în depresie dacă nu ar exista această fereastră de bucurie frivolă.
Încă din secolul trecut, această sărbătoare a fost foarte comercializată și, astfel, au apărut clișeele de azi. Înainte, Moș Crăciun era înalt și slab, cu o figură de spiriduș. Cel pe care îl știm noi, mai plinuț și cu o privire blândă, a apărut abia în anii ’30, fiind rodul imaginației unui artist angajat de Coca-Cola, nu din întâmplare având hainele în ton cu logoul companiei.
Marile branduri au profitat de entuziasmul cumpărătorilor și au introdus produse tematice din ce în ce mai variate, de la stormtrooperi până la omuleți falși de turtă dulce. Crăciunul a devenit sinonim pentru cadouri și s-a transformat, mai degrabă, într-un eveniment repetitiv, o datorie pe care trebuie să o îndeplinim. Putem fi tentați să credem că și-a pierdut complet însemnătatea spirituală, dar să nu uităm de faptul că, în această perioadă, mulți aleg să îi ajute pe cei în nevoie. Unii zic că nu e de ajuns să facem fapte bune doar în preajma sărbătorilor, însă este important ca măcar în această perioadă să prețuim ce avem. Poate Crăciunul nu mai este doar despre nașterea lui Hristos și începe să își piardă latura creștină. Este, însă, o ocazie pentru toți: creștini, atei sau oameni de alte confesiuni, să facă bine și să devină mai buni.
Nu putem spune „Crăciun” fără să ne gândim și la târgurile care, de la an la an, devin mai animate: mai multă mâncare, mai multe lumini, mai multă lume… mai mulți bani cheltuiți acolo. Totuși, în toată această abundență, lipsește ceva. Ce?
Ca să răspundem la această întrebare, trebuie să ne gândim la cum percepeam Crăciunul atunci când eram mici. Trăiam într-o lume semifantastică, în care un bătrân nemuritor aducea daruri tuturor copiilor de pe Pământ într-o singură noapte. Dar cadourile erau doar cireașa de pe tort. Fiecare glob strălucitor și luminiță stradală ce ne ieșea în cale era îndeajuns pentru a ne minuna. Pentru mulți, acea perioadă s-a stins demult, însă percepția noastră asupra Crăciunului, undeva adânc întipărită în subconștient, a rămas la fel. Lumea se pierde în agitația sărbătorilor, fără să-și dea seama că de fapt caută sentimentul din copilărie, acel ideal al fericirii. Și cu cât ne străduim să îl căutăm mai mult, cu atât mai dezamăgiți vom fi – nici noi nu mai suntem aceiași.
Până la urmă toți vom ajunge la masa de Crăciun cu o felie de cozonac în mână și în acel moment nu va mai conta ce a fost sau ce va mai fi.
Text: Maria Vasile
Grafică: Isabel Popescu
DTP: Teodora Neagoe