Vara asta a fost plină de critici aduse la adresa sistemului de învățământ din România odată cu reformele aduse de Sorin Câmpeanu. Dar criticile au avut predominant legătură cu structura anului școlar și nu cu celelalte milioane de probleme care există la nivelul educației preuniversitare din România.
Hai să ieșim puțin din bula de „așa e, de ce să mai comentăm” și să ne axăm pe una dintre cele mai mari probleme – discutate și răsdiscutate – din școli și licee: ignoranța pe care programa școlară o arată față de atrocitățile și masacrele din istoria României. Probabil acum te gândești că se vorbește despre ele, doar auzim zilnic de revoluția din 89’ și invadarea României din Primul Război Mondial. De acord, în România vorbim despre istorie sângeroasă, însă doar atunci când victimele acesteia sunt bărbați albi.
Nimeni nu menționează secolele întunecate în care persoanele de etnie romă au fost sclave și cât de lung a fost procesul de emancipare al acestora. Nimeni nu vorbește despre cei 280.000 de evrei români uciși pe perioada Holocaustului în România sau despre cei 11.000 de romi omorâți în același context. Și nu numai că nu vorbim despre asta, dar ne și folosim ignoranța pentru a promova discursuri discriminatorii, adăugând în acele mici rânduri de ură rasială și câteva cuvinte derogatorii.
Dar partea cea mai tristă este că ignoranța și prejudecata noastră nu este una înnăscută, ci este un produs obscen al sistemului de învățământ românesc.
Nu ne știm istoria și ochii ne sunt orbi față de rănile încă sângerânde ce pătează chiar și acum societatea.
Deci haideți să vă fac un scurt rezumat a tot ceea ce nu știți, în speranța că de acum înainte veți fi atât mai critici față de sistemul nostru de învățământ, cât și mai dispuși să vă informați voi înșiși pe aceste subiecte.
În primul rând, haideți să povestim despre mica etimologie a cuvântului derogatoriu care începe cu “ț” – cuvânt care nu exista în limba romani. Acest cuvânt provine de la „athiganos”, care în greaca veche înseamnă „de neatins” sau „impur”. Deci cuvântul cu „ț” nu este doar o metodă de a te referi la persoane rome, ci este o jignire cruntă înrădăcinată în secole de discriminare rasială. Deci înainte să-l spui, realizează ce insinuezi de fapt.
Sclavia romilor a început în secolul XIV, odată cu venirea acestora în România, și s-a terminat în secolul XIX, odată cu emanciparea acestora și abolirea sclaviei în Țările Române. După cum punctează Delia Grigore, etnoloagă și antropoloagă, în această perioadă „sclavii romi erau considerați bunuri mișcătoare, fiind schimbați, vânduți, dăruiți, moșteniți și supuși unor abuzuri și violențe care mergeau până la viol, tortură și ucidere de către stăpân.”
În disperarea noastră naționalistă de a sublinia atuurile istorice ale românilor, uităm să vorbim și despre atrocitățile comise de aceștia. Mai mult de 200.000 de romi au fost victimele sclaviei propagate de clerul și boierimea română.
Dar asta nu a fost singura modalitate în care România și-a propagat idealurile rasiste: naziștii au omorât sute de mii de romi și de sinți pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, țara noastră contribuind și ea la acest genocid. Aceștia au fost supuși la sterilizare forțată, pierderea drepturilor de cetățenie și mutarea în lagăre de muncă pentru a fi exterminați. De ce nu învățăm despre asta în școli? De ce nu ni se oferă educație pe aceste subiecte? De ce sistemul de învățământ românesc continuă să ne încurajeze să fim ignoranți față de istorie?
Întreaga perioadă interbelică a fost plină de mișcări culturale și inițiative politice ce aveau ca scop instigarea la violență împotriva evreilor și excluderea acestora din societate. Mișcarea legionară, cu Lucian Blaga și Nae Ionescu, doi antisemiți declarați, în frunte a fost doar un preludiu la genocidului evreilor. Holocaustul din România a avut repercusiuni așa de abominabile încât este imposibil să știm sigur câți evrei au fost cu adevărat uciși sau deportați în lagărele de muncă. Totuși, Comisia Internațională Pentru Studierea Holocaustului din România estimează că pe teritoriul țării au murit între 280.000 și 380.000 de evrei. Pe perioada Statului Național Legionar, evreii au fost eliminați din învățământ, din societăți artistice precum Societatea Scriitorilor Români, din teatre (de exemplu Mihail Sebastian, recunoscut internațional ca fiind printre cei mai buni scriitori români, a trebuit să-și treacă operele dramatice sub numele unui prieten pentru ca acestea să poată fi difuzate în teatre), din medicină și farmacie, din armată etc. Pe scurt, evreii au fost complet izolați economic și social. La 21 iunie 1941, Antonescu dă ordin ca toți evreii să fie concentrați în sinagogi sau alte clădiri ale comunităților evreiești. Odată ce România întră în război de partea Axei, are loc Pogromul de la Iași, unde 13.000 de evrei urmau să fie masacrați în 8 zile. Pe parcursul următorilor ani va urma un genocid în masă ce va umple cimitire și va zgâria inimi. Încă nu vorbim îndeajuns despre asta. Antisemitismul este o regularitate si o normalitate atroce în România, iar acesta este un efect direct al lipsei de educație din țara noastră.
Din păcate, generația de azi e deja obișnuită să compenseze acolo unde sistemul de educație ne dezamăgește. Băgăm mii de lei în meditații și manuale de pregătire pentru Bac sau pentru Evaluarea Națională, deci oare ne-ar durea așa de tare să ne informăm și despre aceste subiecte? În loc să ne uităm la podeaua murdară din metrou în drum spre școală am putea căuta rapid pe Google despre istoria romilor și a evreilor din România. Cu siguranță am învăța câteva lucruri în plus.
Text: Irina Echim
Foto: Stuparu Mara
Grafică: Anastasia Olaru
DTP: Tănase Ioana
