Aşa e că nu trece o singură zi fără să faci un comentariu sarcastic? Sunt convinsă că îți place să fii răutăcios fără ca ceilalți să-și dea seama. Te face să te simți superior, nu? Adevărul este că ne folosim foarte des de sarcasm în conversațiile pe care le avem cu cei din jur, atât de des încât anumite replici și-au pierdut înțelesul propriu-zis, fiind spuse mereu pe un ton sarcastic. Spre exemplu, când a fost ultima oară când cineva ți-a răspuns la cerere cu “sigur, sigur” fără să-și dea ochii peste cap? Sau ultima oară când cineva ți-a spus “bine că ești tu deștept!” și chiar a fost sincer? Sarcasmul se întâlnește în conversațiile tuturor, mai ales în ale adolescenților, ei fiind cei care tind să spună fix opusul a ceea ce gândesc. Nu trebuie să mai explic, cred că știi exact la ce mă refer.
Bine, dar ce e, concret, sarcasmul? Practic, este limba principală a societății moderne. Teoretic, e o formă de ironie verbală, în care mesajul pe care vrem să-l transmitem reprezintă opusul a ceea ce spunem, adesea cu intenția de a-l insulta pe ascultător. Spre deosebire de ironia precum „Ce vreme frumoasă!” (când afară e rupere de nori) sau ironia situațională (Un om al legii comite o crimă.), sarcasmul este adresat unei persoane cu scopul de a o batjocori într-un mod subtil – este amuzant și totodată răutăcios. Ironia subliniază absurdul, pe când sarcasmul critică și rănește. În funcție de tonul cu care transmitem un mesaj, înțelesul acestuia se schimbă: complimentul devine de fapt, o insultă, rugămintea, o poruncă etc. Tonul, dar și expresia feței sunt esențiale în identificarea unui comentariu sarcastic și, tocmai de aceea, este mai dificil să-ți dai seama când cineva folosește sarcasmul în scris – nu-i poți interpreta tonalitatea vocii și nici mimica. Dacă își arcuiește sprâncenele sau strâmbă din nas, nu te aștepta să spună ceva tocmai frumos.
Acum, cu toții ne folosim de sarcasm din diferite motive. Unii trântesc replici sarcastice doar ca să fie mai șmecheri, alții poate recurg la el când se simt atacați, folosindu-l ca pe un mecanism de apărare. Este totuși dovedit că o persoană care folosește des sarcasmul va părea în ochii interlocutorilor o persoană inteligentă, cu o minte ageră și spirit de observație, pe când cineva care este mereu sincer și spune direct tot ce gândește va părea naiv. Nu că sinceritatea ar fi ceva negativ, în niciun caz! Pe de altă parte, când sarcasmul devine „scutul” tău, ei bine, atunci sigur nu-l folosești pentru a fi mai tare decât ceilalți, ci te ajuți de el pentru a evita anumite probleme, pentru a-ți ascunde insecuritățile, practic pentru a da alt ton realității. Sarcasmul și umorul negru apar aici ca metode de a râde de o situație care este, de fapt, neplăcută și creează disconfort, căci ce destinde mai bine atmosfera decât o glumiță?
“„Sarcasm is the lowest form of wit, but the highest form of intelligence”a spus cândva Oscar Wilde. Într-adevăr, utilizarea sarcasmului denotă un anumit tip de gândire și atenție, dar cum rămâne cu receptorii comentariilor ironice, cu cei care trebuie să le interpreteze? Ei fac adevărate acrobații mintale pentru a se prinde de glumă, ei sunt de fapt geniile! Se pare că mai multe părți ale creierului (lobul temporal și girusul parahipocampic) lucrează pentru a percepe tonul sarcastic, emisfera dreaptă fiind responsabilă pentru detectarea mesajelor care reprezintă opusul a ceea ce a fost spus, pe când emisfera stângă interpretează strict sensul literal al acestora. Practic, când purtăm o conversație cu prietenul acela mereu sarcastic, creierul nostru este mai provocat, mai stimulat decât atunci când vorbim cu cell sincer, care spune lucrurilor pe nume. În plus, expunerea la sarcasm ne dezvoltă gândirea creativă, abilitățile lingvistice și funcțiile cognitive. Niște cercetători din cadrul Universității din California atrag, însă, atenția asupra faptului că inabilitatea de a percepe sarcasmul poate fi un semn al unei condiții precum autismul sau ale altor boli ale creierului.
Fie că dăm scroll printre postări, ne uităm la seriale sau participăm într-o conversație, sarcasmul e peste tot. În societatea curentă este vital să-l putem înțelege și folosi, asta în limitele bunului simț, căci dacă exagerăm cu ironia, putem răni sentimentele celor din jur fără să vrem. Chiar în timp ce lucram la acest articol, mama m-a întrebat dacă îmi fac temele. I-am răspuns „Nu, îmi scriu lucrarea de doctorat!”, nu m-am putut abține. Cu toate acestea, nu strică să ne mai inspirăm din când în când din umorul loaded in sarcasm al lui Chandler din „Friends” sau din replicile lui chef Sorin Bontea. Până la urmă, cei care folosesc sarcasmul sunt inteligenți, ageri și overconfident, nu?
Da. Sau sunt pur și simplu adolescenți.
Text: Clara Georgiță
Grafică: Dobrin Theodor-Ștefan
DTP: Ioana Vlaston
