Povestea merge mai departe

Dacă a trebuit să vă convingeți părinții să mergeți în Vamă de 1 mai, cu siguranță i-ați auzit spunând o replică de genul „Oricum Vama nu mai e ce a fost”. V-ați gândit vreodată cum era înainte sau de ce a suferit atâtea transformări? În marea de oameni prin care am fost nevoiți să trecem erau chiar atât de mulți bombardieri? În orice caz, am putea analiza mica istorie a celei mai celebre localități litorale din România, Vama Veche.

Localitatea a fost înființată la începutul secolului al nouăsprezecelea de către găgăuzi (popor turcic). După aderarea Dobrogei la Regatul României, Vama de astăzi încă se numea Ilanlâc, după râul care trecea pe lângă localitate. Odată cu anexarea Cadrilaterului, vama a fost mutată și redenumită Vama Veche, denumire păstrată până în zilele noastre. Fiind zonă de frontieră, al cărei acces era limitat, acest sat al comunei Limanu nu era frecventat de turiști în perioada comunistă. Atmosfera de Vama Veche pe care o cunoaștem și noi: muzica bună, spiritul libertin și savoarea intelectuală, s-a născut în anii ’70 când grupuri de profesori din Cluj-Napoca erau trimise aici în vacanțe. La vremea aceea locuiau aproximativ 70 de familii în sat. Universitarii luau masa zilnic la cantina amenajata de universitate, astăzi o clădire părăsită. Seara se reuneau pe plajă și făceau focuri de tabără, purtau discuții și cântau la chitară, suna cunoscut, nu? Tot în Vamă s-au filmat diverse cadre pentru câteva filme românești. Această deschidere adusă de intelectualii clujeni, precum și de actorii români, au dat în acea perioadă o atmosferă aparte locului și au oferit localnicilor ocazia de a intra în contact cu evenimente și oameni, lucru greu de realizat într-un simplu sat de pescari de la capătul unei țări aflate în plin comunism.

În 1989, când Elena Ceaușescu mergea spre Bulgaria, aspectul satului pescăresc a deranjat-o și a dat ordine ca acesta să fie desființat și chiar demolat. Acțiunea a început în anul 1989, când câteva case mai înstărite, școala și biserica au dispărut. Revoluția din același an însă, a salvat satul de la distrugere. Apoi, câteva familii din București au dat startul primelor mici afaceri locale, precum „La Bibi” sau „Stuf”, care până azi au suferit multe transformări. Până la începutul anilor 2000, Vama Veche era cunoscută ca fiind un cătun de pescari cu o plajă puțin cunoscută de către turiști, fiind preferată mai ales de către nudiști, aceasta fiind cea mai autentică perioadă a ei. Ultimii 10 ani, în schimb, promovarea localității prin muzică și social media, i-a adus un flux puternic de turiști, aceasta schimbându-și aproape complet fostul aspect prin apariția construcțiilor și noilor spații comerciale. Cu siguranță popularizarea trupei Vama Veche, înființată în 1996, ulterior Vama, a contribuit la invazia spațiului vamaiot. La modul cum e descrisă localitatea în versurile lui Tudor Chirilă, ar fi chiar culmea să nu tânjești să fugi după „Trenul Accelerat București-Mangalia pleacă în 5 minute de la linia 5” sau să te agațe cineva cu replica „Tu știi că iarna tu ești marea mea!!”.

Veteranii spun că diversitatea colectivului a cam distrus veridicitatea locului. Festivalul Stufstock și așa-zisa organizație „Salvați Vama Veche” au încercat să readucă vechiul vibe înapoi, dar de fapt, au stârnit mai multe reacții potrivnice. Astfel, Vama s-a împărțit în două: stânga și dreapta, reperul fiind „Magheru”. Stânga era pentru nudiștii și amatorii de plajă de carte sau de concerte live cu muzică alternativă, sau de gulașul tradițional de la Papa la Șoni, iar dreapta era mai main stream, cu diversitatea cluburilor de agățat pe plajă, într-un weekend care era prea scurt pentru amintirea rămășițelor unor lumi dispărute.

Deci tot ce putem să facem e să continuăm să mergem în Vamă, să observăm cum se schimbă continuu și poate să găsim locuri mai ascunse unde să creăm amintiri la fel de frumoase ca cele pe care adulții de azi le trăiau acum 20 de ani sau să renunțăm și să ne izolăm pe o plajă virgină din Tuzla, cât timp va mai rezista și ea comercializării capitaliste.

Text: Mara Călugăreanu
Grafică: Kira Bitoleanu
PR: Sonia Câmpan
DTP: Daria Chiriac

Contact Us