Majoritatea am auzit la un moment dat proverbul “Nu lăsa pe mâine ce poți face azi” și ne-a venit să ne dăm ochii peste cap în sinea noastră. Am fost avertizați că pe măsură ce creștem programul nostru va deveni din ce în ce mai încărcat și că cea mai bună cale este să te ocupi de lucruri din timp, însă nu ne-am așteptat să ne culcăm la trei dimineața pentru niște materii la care nici măcar nu vom da bacalaureatul.
În calitate de elevi suntem nevoiți să jonglăm cu: școala, meditațiile, viața socială și eventualul hobby sau job part-time. Mulți nu suntem dispuși să ne riscăm educația sau relațiile cu prietenii, astfel ajungem să ne punem în pericol sănătatea mintală ori fizică.
Începând cu anul școlar 2020─2021 numărul maxim de ore petrecute la scoală pentru elevii de liceu a fost redus la 30, însă nu toate instituțiile de învățământ au reușit să își modifice desfășurarea cursurilor conform noilor reglementări. În plus, pe langă cele 30 de ore săptămânale pe care le petrecem la scoală și drumul până la liceu pe care elevii îl pierd din timpul lor recreațional, odată ce ajungem acasă ne întâmpină temele și meditațiile, fară de care un student nu poate să treacă cu succes prin învățământul românesc.
Lipsa somnului și epuizarea, frecvente în rândul tinerilor, duc la probleme de concentrare, afecțiuni ale memoriei, scăderea imunității și oboseală cronică. În mintea noastră respingem relaxarea în speranța că vom duce la capăt treburile începute, dar randamentul scade treptat împreună cu cantitatea de odihnă pe care o primim. Nici nu se pune problema să renunțăm la interacțiunea socială și hobby-uri, probabil unele dintre puținele lucruri care ne îndeamnă să coborâm din pat. Momentele de recreere în care stăm cu prieteni sau practicăm activitatea favorită fac ca tot efortul depus să merite, însă cu cât muncim mai mult cu atât avem mai puțin timp și energie pentru ocupațiile care ne aduc plăcere.
Lăsând la o parte propriile standarde și dorințe de care ne lăsăm ghidați, suntem supuși așteptărilor celorlalți, iar munca în exces este considerată ceva normal. Ne sunt încurajate, fie voluntar fie involuntar, aceste obiceiuri destructive, pe care vom ajunge la rândul nostru să le împingem asupra celorlalți.
Suntem oameni, tânjim după validarea academică, simțim dorința apartenenței la grup, corpurile noastre au nevoie de grijă și odihnă, dar în călătoria către autorealizare ajungem să o alegem pe una în detrimetnul celeilalte. Totuși, nu ar trebui să fim nevoiți să luăm o astfel de decizie, iar lumea în care trăim este destul de înaintată încât să ne permită aceste „indulgențe”.
Text: Sabina Epure
Foto: Ada Frone
Grafică: Ștefania Trandafir
PR: Ana Miron
DTP: Andreea Găgeatu
