Iubim să organizăm haosul. Tocmai de aceea, ideea de a categoriza tot ceea ce ne înconjoară este incredibil de atractivă. O facem pentru a înțelege mai bine lumea și pentru a identifica obiecte și situații cu ușurință.
Dar ce se întâmplă atunci când încercăm să clasificăm alte persoane sau chiar pe noi înșine?
Chiar dacă așa-numitele „etichete” au, de obicei, o conotație negativă, acestea ne pot ajuta în anumite situații. Un beneficiu al identificării unei etichete care ni se potrivește este descoperirea unui colectiv de oameni care folosesc aceeași etichetă. Grupurile ne oferă un sentiment de identitate socială, de apartenență la o comunitate, devenind o sursă de încredere și mândrie. Aflăm lucruri despre noi înșine folosindu-ne cunoștințele pe care le avem deja despre categorii în care ne plasăm și definim comportamentul adecvat prin referire la normele grupurilor din care facem parte.
Însă, după o prelungită perioadă de afiliere la un anumit grup, percepția noastră asupra lumii se poate deforma. Tocmai din cauza dorinței de a ordona lumea, formăm două tabere: noi și ei. În astfel de situații, tindem să exagerăm atât deosebirile dintre grupuri, cât și asemănările dintre membrii grupului din care facem parte. Pentru a ne menține stima de sine, grupul nostru trebuie să fie mai presus decât altele.
Dar ce se întâmplă atunci când primim o etichetă de la altcineva?
Atribuirea unei etichete de către o altă persoană înseamnă că am fost judecați, iar, ca rezultat, acea persoană consideră că știe cine suntem şi ce așteptări ar trebui să aibă de la noi. Impactul etichetei pentru individul care o atribuie este infim pe lângă cel pe care îl poate avea asupra noastră și asupra percepției sinelui.Atribuirea unei etichete de către o altă persoană înseamnă că am fost judecați, iar, ca rezultat, acea persoană consideră că știe cine suntem şi ce așteptări ar trebui să aibă de la noi. Impactul etichetei pentru individul care o atribuie este infim pe lângă cel pe care îl poate avea asupra noastră și asupra percepției sinelui.
În cazul unei etichete negative (leneș, prost, urât etc.), este evident că stima de sine poate scădea dramatic. Este mai simplu, totuși, să realizăm că aceasta, în cazul internalizării, devine un obstacol și ne împiedică din a ne atinge potențialul decât în situația în care eticheta pare pozitivă. Pentru a oferi un simplu exemplu, să spunem că părinții unor surori își „complimentează” fiicele de când sunt mici: una e frumoasă, cealaltă e deșteaptă. Ele se vor identifica mult timp cu aceste etichete, nerealizând diferența dintre adevărul obiectiv și opinia părinților. Oare aceste însușiri se exclud reciproc? Oare această remarcă înseamnă că prima nu este deșteaptă, iar a doua nu este frumoasă?
O altă capcană în care putem cădea este cea de a ne identifica excesiv cu o etichetă. Când primim una și credem profund în ea, putem face eroarea de a ne modela personalitatea pentru a fi în concordanță cu ceea ce ni s-a spus despre noi. Tendința de a ne eticheta pe noi înșine și pe alții poate estompa granițele dintre adevăr și ficțiune. Poate crea tensiune între cine credem că ar trebui să fim și cine suntem de fapt. Cu cât atașamentul pentru etichetă este mai puternic, cu atât este mai greu să păşim în afara așteptărilor.
O modalitate de a cultiva conștientizarea necesară pentru a scăpa de etichete care nu ne mai folosesc este de a ne pune câteva întrebări:
Eticheta asta mă reprezintă oricând și oriunde mă aflu? Deviez de la ea în preajma anumitor persoane? Am fost mereu așa?
Poate, în urma acestei reflecții, ajungem la concluzia că identitatea nu este atât de rigidă precum credeam. Libertatea oferită de scăparea de etichete constrângătoare este un pas mai aproape spre a trăi autentic şi în acord cu noi înşine.
Text: Eva Grosaru
Grafică: Emma Bălașa
PR: Ioana Onoiu
DTP: Patricia Balaban
