Cu toții am criticat, de multe ori o facem chiar zilnic.
Fie că lași un comentariu la o postare, fie că îi spui mamei de ce nu ți-a plăcut mâncarea, mereu îți exprimi opinia. Și e simplu să o faci, uneori chiar plăcut, nu? Trebuie doar să compari ceea ce a făcut cineva cu ceea ce crezi tu că ar fi trebuit să facă și să i-o transmiți.
Cu toții am fost criticați la un moment dat. Parcă atunci când observațiile sunt direcționate către noi, nu ne simțim la fel de bine. Sunt mai ușor de servit decât de digerat. Chiar și atunci când le solicităm, nu ne place să auzim pe altcineva înșirându-ne greșelile. Totuși, un lucru este clar: unele tipuri de critică ne ajută să progresăm, iar altele, dacă nu învățăm să facem diferența dintre ele, pot să ne facă mult rău. Și, într-adevăr, critica este de două feluri: constructivă (sau feedback) și distructivă. Iar diferența dintre ele are la bază intenția celui care critică.
Feedback-ul constă în precizarea neajunsurilor activității cuiva în scopul de a-l îndemna să persevereze și să progreseze. Vine însoțit de sfaturi și de sugestii concrete în vederea îmbunătățirii. De regulă, este oferit de persoane care cunosc și înțeleg subiectul. Însă, toate acestea e bine să fie exprimate într-o manieră clară, dar și politicoasă, cu un strop de empatie, tocmai pentru a fi mai bine receptat.
La celălalt capăt al spectrului, se află critica distructivă. Ea nu are nicio valență pozitivă, în niciun context nu ajută și de multe ori ajunge să distrugă visurile și stima de sine ale unei persoane. În acest caz, scopul celui care critică nu este de a ajuta. Intenția sa este de a răni, de a devaloriza sau de a manipula pe cineva. De aceea, critica este, de obicei, vagă și nespecifică, iar cel care o face se concentrează pe neajunsurile personale ale celuilalt și nu pe acțiunile acestuia. Adesea, criticul nici nu are experiența și cunoștințele necesare pentru a formula o opinie. Așa că, cea mai bună modalitate în care ai putea reacționa când ești criticat într-un mod distructiv este simplu: ignoră. Mai productiv ar fi să încerci să porți o discuție cu o gorilă.
Revenind la feedback. Se pare că școala sau mediul academic, în general, este locul unde cel mai probabil poți să fii criticat într-un mod constructiv. Scopul unui profesor sau formator este, până la urmă, să te ajute să înveți, sa progresezi și să excelezi. Chiar dacă uneori maniera în care suntem criticați de profesori este destul de îndepărtată de modul ideal de a formula feedback-ul, de multe ori prin lipsa empatiei, sugestiile acestora merită luate în considerare. Sunt evaluări obiective care evidențiază punctele tale slabe în scopul de a le corecta. Ce ai putea să vrei mai mult?
De asemenea, există și comunități dedicate îmbunătățirii unor aptitudini, unde, într-adevăr, poți învăța lucruri noi, unde poți beneficia de o perspectivă nouă și de cunoștințele folositoare pe care alte persoane care îți împărtășesc pasiunea sunt dispuse să le ofere.
Însă, când mă gândesc la critica distructivă, primul lucru care îmi vine în minte este Internetul. Pot număra pe degete situațiile în care un comentariu negativ (nu distructiv) conținea în esență sugestii bune și aplicabile, ajutându-l pe cel criticat să se dezvolte. În schimb, secțiunile de comentarii sunt populate de persoane al căror unic scop este acela de a declanșa controverse. Am observat că acestea de obicei aparțin unei categorii sau a unei combinații dintre următoarele: invidioșii, aroganții și ignoranții. Aceștia din urmă sunt mai simplu de identificat. Ei au venit, au văzut, au criticat, fără să stea pe gânduri, așa că argumentele lor sunt firave și, uneori, chiar amuzante. Însă, alții își pot masca malițiozitatea sub o poleială de limbaj elevat, unii chiar ademenindu-te cu întrebări despre munca ta, care, la început, par inofensive, lăsând impresia că ar fi sincer interesați și implicați. Nu te lăsa păcălit, nu-ți vor binele. Mecanismul pentru a se simți „strălucitori” este că fac tot ce pot „să stingă lumina” celor din jur, iar anonimitatea oferită de Internet funcționează ca un catalizator, dându-le curajul de a critica.
Dacă, de acum înainte, vei fi criticat, primul pas este identificarea corectă a tipului de critică, iar in cazul criticii constructive, important este să fii receptiv, asta însemnând să eviți să devii defensiv. Este recomandat să rămâi calm, deoarece o emoție puternică precum furia te poate face să nu internalizezi sugestii valoroase, să înțelegi greșit ceea ce ți se spune și să ajungi la concluzii eronate, or acest tip de critică este foarte prețios, așa că primește-l cu brațele deschise și bucură-te că ai ocazia să te dezvolți.
Text: Eva Grosaru
Grafică: Emma Bălașa
PR: Ioana Onoiu
DTP: Patricia Balaban
