Tot anul așteptăm cu nerăbdare să vină perioada sărbătorilor: ne gândim la vacanță, la faptul că ne relaxăm și la freamătul din ajunul acelei perioade, fie că e vorba de Crăciun sau de Paște. Pot spune sincer că nu cred că există ceva cu care să pot compara sentimentele pe care le am în aceste perioade. Sunt multe lucruri care ne transpun în atmosfera festivă, fie că vorbim despre vopsitul ouălor sau de decoratul casei, însă nu cred că sunt singurul care a observat faptul că, de la o vreme, sărbătorile n-au mai fost la fel ca anii trecuți: nu mă refer aici la remake-urile de la „Home Alone” la care nu se mai uită nimeni în perioada Crăciunului, ci la faptul că pe măsură ce trece timpul, sărbătorile sunt din ce în ce mai puțin interesante.
Aici apare întrebarea la care nu pot găsi un răspuns: care este cauza pentru care, la fel ca și celelalte sărbători, Paștele nu s-a mai simțit la fel anul acesta?
Pentru a afla răspunsul la această întrebare, trebuie să aflăm mai întâi de unde a venit această sărbătoare. După cum mulți știm, Paștele are o importantă semnificație spirituală, deoarece este sărbătorită învierea lui Isus Hristos. Văzut ca un motiv de bucurie, este serbat primăvara, de obicei în aprilie. Totuși, în ultimul secol, sărbătoarea a început să fie atât de comercializată și au apărut lucruri precum iepurașul de paște fără de care acum e greu să ne imaginăm luna aprilie.
Anul acesta, însă, s-a simțit grăbit ritualul nu doar de Paște, ci și de Crăciun, iar unul dintre motive este simplu: fiind unul dintre componentele esențiale acestei perioade, luminile acompaniate de zăpadă erau un element esențial ce dădea o cu totul altă stare străzilor față de celelalte 11 luni din an. Pe lângă faptul că în București nu a mai nins în perioada aceea de mult timp, nici măcar luminile anul acesta nu au mai avut același farmec: spre exemplu, în sectorul 1 nu a fost deloc decorat orașul, după cum fusese anunțat din noiembrie, iar un Crăciun fără lumini abia poate fi numit Crăciun.
Un alt lucru care a cauzat declinul de sărbători a fost și faptul că nu am apucat să ne bucurăm cu adevărat acestea: după cum se știe, anul acesta au fost reintroduse tezele ceea ce a cauzat un nivel de stres mai ridicat pentru toată lumea. Astfel, noi fiind obișnuiți cu școala online, a trebuit să ne readaptăm școlii fizice, ceea ce nu prea a lăsat mult timp de a ne gândi la vacanțe. Totuși, cred că cel mai important factor care ne depărtează de sărbători este faptul că oamenii și-au pierdut interesul față de tradiții și ce reprezintă acesta de fapt. Cum vine luna aprilie, știm că trebuie să umblăm după ouă roșii sau iepurași de ciocolată ca și cum ar fi o datorie. Nu ne mai strângem așa de des în familie și totul este, într-un fel, artificial: ne axăm mai mult pe partea de cadouri decât pe clipele pe care le petrecem alături de ceilalți, iar poveștile și legendele sunt superficial transmise.
Deși evit să vorbesc despre acest subiect, pentru că este constant discutat peste tot, nu pot să nu menționez și faptul că pandemia este un obstacol care a răpit din spiritul sărbătorilor. Pe lângă faptul că târgul de Crăciun a trebuit să fie închis mai devreme din cauza anumitor restricții, atmosfera de Paște abia s-a simțit din cauza numărului mare de infectări. Pandemia în sine a reprezentat un impas pentru reuniunea multor familii și cercuri de prieteni, atât din cauza regulilor impuse în aproape toată Europa, cât și a măsurilor de precauție luate de fiecare persoană. Totuși, cu restricțiile recent ridicate, tot ce putem să facem este să sperăm că lucrurile o vor lua încetul cu încetul către normal.
De multe ori uităm ce înseamnă cu adevărat sărbătorile și ocaziile festive și fie că ne place sau nu, un lucru este cert: cu trecerea timpului, perioada de sărbători nu se mai simte la fel de autentică și la fel de încântătoare. Fie că e din cauza vremurilor prin care trecem sau prin lipsa unor elemente cheie cu care eram obișnuiți în fiecare an, cred că, la fel ca orice, Paștele, Crăciunul și alte sărbători vor intra într-o nouă eră, diferită de cum o știam până acum.
Text: Rareș Pătroi
Foto: Mira Nicolescu