Când vine vorba de tratarea persoanelor cu probleme de sănătate mintală, România este la coada clasamentului. Unul dintre motivele acestei neglijențe este stigmatizarea cronică a persoanelor care suferă de boli cu caracter psihic în societate. Ai crede că după ce depresia și anxietatea au devenit „trendy” acum câțiva ani, lumea ar fi puțin mai înțelegătoare, nu? Haide, totuși, să vedem dacă așa stau lucrurile. Răspunde-mi la o întrebare: Dacă ar trebui să lipsești o zi de la școală, ce scuză ai alege?
a) ai fi avut o durere îngrozitoare de cap
b) ai fi avut un atac de panică sever
Stigmatizarea se referă la atitudini negative sau discriminatorii față de un grup de persoane pe baza unor caracteristici distinctive. De obicei, își are sursa în frică și în concepții greșite (stereotipuri) referitoare la acel grup. Pe lângă stigmatizarea socială și instituțională (existența cărora este incontestabilă în cazul persoanelor care suferă de tulburări mintale), mai există și „autostigmatizarea”. Iar răspunsul tău de la întrebarea de mai sus confirmă faptul că încă este prezentă.
Prin urmare, ce faci dacă nu poți vizita un specialist (din diferite motive), iar persoanele din jurul tău sunt pline de prejudecăți?
Cauți ajutor online!
Totuși, după câte articole ai citit despre partea negativă a rețelelor de socializare, probabil crezi că sunt răul de pe lume. Cum să mai deschizi tu Instagram-ul când știi că o să îți scadă stima de sine dramatic după câteva minute de scrolling? Cum să te mai atingi de TikTok când știi că este de fapt un monstru flămând, pregătit să îți mănânce toată ziua? Concluzia ar fi să le dezinstalezi pe toate, nu? Ei bine, poate nu e chiar așa.
Anonimitatea este cel mai de preț lucru pe care ți-l oferă Internetul. Nu este absolută, bineînțeles, dar majoritatea străinilor din mediul online nu vor încerca să îți găsească adresa IP. Așa că, tot ce trebuie să faci este să nu îți pui numele real în username (cum este și recomandat) și să plonjezi în adâncurile Internetului.
Este clar că spațiul virtual este plin de resurse informative despre diferite tulburări psihice, dar atunci când tu ești cel care suferă, este dificil să privești lucrurile obiectiv. Fiind ființe sociabile, căutăm istorisiri personale de la oameni care au avut experiențe asemănătoare cu ale noastre. Iar Internetul este plin de astfel de spații unde este menținut un dialog constant, unde persoane complet anonime se susțin reciproc, unde prejudecățile societății nu există.
Sunt, bineînțeles, și oameni fără intenții bune care se pot infiltra în astfel de spații. Este important să îți poți da seama când ai de-a face cu o astfel de persoană. Cât timp îți menții anonimitatea, vei fi protejat. Totuși, nu e la fel de ușor să te aperi de mentalități toxice perpetuate de indivizi care, încercând să-și exprime trăirile (și frustrările), fac mai mult rău decât bine. Și aici intervine avantajul Internetului: tot ce ai de făcut în acestă situație este să părăsești pagina și să găsești o alta populată de oameni cu care rezonezi.
În concluzie, căutarea ajutorului online când vine vorba de tulburări mintale este o sabie cu două tăișuri. Reprezintă o opțiune pe care o are aproape toată lumea, dar exact acest aspect prezintă propriile pericole. Desigur, nu poate înlocui niciodată terapia adevărată (cea față în față cu un specialist), însă poate fi o variantă într-o situație fără ieșire și o soluție pe termen scurt.
Text: Eva Grosaru
Grafică: Emma Bălașa
PR: Ioana Onoiu
DTP: Patricia Balaban
