Anul trecut mi-am făcut cadou de ziua mea o cameră pe film și cred că am dus la capăt un total de două filme, irosind pe jumătate alte câteva după ce am crezut că se terminaseră. În orice caz, am găsit destule informații despre film și toate lucrurile care se pot face cu el și chiar dacă la practică nu stau foarte bine, subiectul încă mi se pare interesant.
Cum funcționează?
Pe „spatele” oricărei camere cu film există o ușiță care atunci când este deschisă, dezvăluie locul în care se pune filmul și în care toată magia se întâmplă. Filmul este e o simplă bucată lungă de plastic fotosensibil, iar pentru a realiza poza propriu-zisă, obiectivul expune foarte rapid filmul la lumină, arzându-l și lăsând o amprentă pe acesta. Așa se creează imaginea, iar odată ce o avem, aceasta trebuie tratată cu diverse substanțe pentru a face posibil transferul de pe rola de film pe negativele finale, de unde fotografiile pot fi printate sau scanate.
Sună destul de complicat, dar sunt mulți pasionați care aleg fotografia pe film peste cea digitală, chiar dacă timpul din momentul în care faci poza până când ajungi să o vezi este destul de lung, iar rezultatele de multe ori nesatisfăcătoare. Sunt multe filtre sau moduri în care se încearcă să se aducă unele poze să arate cât mai aproape de cele făcute pe film, dar e greu să surprinzi la fel de bine culorile și modul în care se așază lumina într-una adevărată, motivul principal pentru care mulți aleg metodele tradiționale de realizare a fotografiilor. Practic, când vine vorba de fotografia pe film, în loc să editezi poza după ce o faci, alegi dinainte filmul care consideri că s-ar potrivi cel mai bine pentru următoarele câteva poze și modul în care îți dorești să arate rezultatul lor final.
Fotografia ca fotografia, dar mulți dintre marii regizori din zilele noastre preferă să folosească filmul pentru a-și realiza operele, chiar dacă există multiple variante mai ușoare de a filma digital. Tarantino a spus: „Dacă nu pot filma pe film, voi înceta să mai fac filme”. Este cât se poate de hotărât, dar ce îl determină să gândească așa? Înainte de camerele digitale, totul era filmat folosind niște aparate care făceau 24 de fotografii (cadre) pe secundă, imprimând instant imaginile pe o rolă de film. Acesta era tratat și redat, apoi, folosind un proiector care parcurgea toate cadrele, dezvăluind ce a fost filmat. Acum, în loc de toate aceste proceduri pline de potențiale erori, toate imaginile sunt salvate într-un loc sigur de unde pot fi accesate rapid, simplificând totul mai mult decât oricine și-ar fi putut imagina. Totuși, chiar dacă filmatul digital este mult mai practic, nimic nu poate îndeplini viziunea regizorului legată de partea vizuală și estetică mai bine decât filmul. Rolele de film sunt în continuă schimbare: se degradează, se deformează și se distorsionează odată cu trecerea timpului, iar din câteva puncte de vedere, imperfecțiunile care se creează reprezintă elemente importante pentru un regizor care ține la estetica vizuală a filmelor sale.
De fapt, multe dintre filmele pe care le vedem azi pe marile ecrane au fost filmate pe film, chiar dacă au apărut suficient de recent încât să poată beneficia de camere digitale profesioniste. Pe lângă Tarantino pe care l-am menționat mai sus, sunt și alți regizori care preferă filmul. Spre exemplu Wes Anderson, regizorul filmelor The Grand Budapest Hotel, The French Dispatch și Fantastic Mr. Fox, cunoscute pentru estetica vizuală distinctivă. Filmul „Marriage Story” al lui Noah Baumbach, a fost și el filmat pe film, la fel ca și Little Women, unde Greta Gerwig trece la 35 mm, de la filmatul digital folosit pentru Lady Bird. Alte filme despre care probabil nu știai că au fost realizate pe film sunt Dont Look Up, Wonder Woman si La La Land, urmate de seriale de succes precum American Horror Story, Breaking Bad sau Euphoria.
Se pare, astfel, că cinematografia și fotografia pe film încă nu au fost lăsate în trecut și că deși digitalizarea s-a întâmplat acum mai bine de 20 de ani, mulți încă preferă metodele tradiționale de realizare a filmelor și fotografiilor.
Text: Teodora Cîrjan
Foto: Teodora Cîrjan
PR: Tea Vlad
DTP: Daria Motoc
