Tocmai a ieșit noul sezon din Euphoria și putem spune, cu mâna pe inimă, că cel puțin jumătate din postările pe care le vedem pe Instagram, indiferent dacă suntem sau nu fani, sunt despre Euphoria. Un serial care, cu un scenariu suficient de captivant si cu personaje suficient de interesante, reuseste sa puna laolaltă un univers al adolescentilor, din pacate, dați peste cap de absolut tot ce ii inconjoară: de la părinți și școală, la sex și droguri. Deși destul de original, nu putem ignora faptul că încă se încadrează destul de mult în tiparul filmelor (de altfel, o majoritate) care ori romantizează, ori supercifializează comportamente sau stări nesănătoase, dăunătoare, dar cât se poate de serioase, în ciuda faptului că nu mereu observăm asta.
Nu ne gândim mereu cât de mult ne influențează filmele/serialele. Practic, în afară de părinți, parțial școală, ce citim singuri pe internet și experiențele proprii (care hai să recunoaștem, sunt puține), majoritatea informației culturale în legatură cu subiecte valabile la nivel international, adică mentalități si perspective pe teme diverse, o luăm din filme sau cărți, deși ambele le abordează asemănător. Totuși filmele au semnificativ mai mult impact, deoarce volumul de filme văzute este mult mai mare decât volumul de cărți citite, efortul fiind mai redus și, într-un timp mai scurt, fiind concentrată mai multă informație, și deoarece filmele sunt mult mai ușor de perceput: este o imagine pe care o putem reține ușor și pentru mult timp, seamănă foarte mult cu realitatea și ne este pur și simplu natural să înțelegem și să ne uităm la emoțiile și viețile unor oameni. De aceea, cu câte un film sau episod din serial văzut în fiecare zi, timp de atâția ani, absorbim un volum de cunoștințe de care nu ne dăm seama și care ajunge să fie puternic înrădăcinat în mințile noastre. Spre exemplu, doar din câteva desene animate la activ, orice fată poate înțelege în subconștientul ei că „o prințesă”, un simbol al frumuseții, va fi mereu slabă.
În acest articol voi discuta doar portretizarea drogurilor în cinematografie, fiind însă doar una dintre temele care apar destul de des în filme și care ar avea nevoie de puțin mai multă profunzime. În general, am putea clasifica filmele sau serialele în trei categorii, în relație cu acest subiect. Primele sunt cele care nu au nicio legătură cu subiectul și conțin maxim câte un personaj rătăcit care ne amintește de problemă, spre exemplu un film despre cu totul altceva, care are o scenă cu unul dintre protagoniști trecând pe lângă „grupul de drogați” de pe aleea lăturalnică a blocului – având o perspectivă superficială, stereotipică, de fapt în oglindă cu opiniile de zi cu zi ale oamenilor. Următoarele ar fi cele care portretizează in mod direct drogurile drept distractive, „cool” și nu neapărat periculoase, dar care se referă deobicei la cele ușoare: de la alcool si tutun la marijuana (deși uzul de cocaină din Peaky Blinders nu e cel mai aware). Și ultimele sunt cele care vor să abordeze subiectul drogurilor ca o parte importantă a filmului, fie că e întreaga temă, fie că e una secundară. Totuși, aceste filme reprezintă una dintre cele mai mari părți ale problemei, tocmai pentru că, încercând să creeze o poveste emoționantă și captivantă (ceea ce e întregul obiectiv al unui film), cad capcană unor stereotipuri și unor mesaje care nu afișează realitatea așa cum este ea. Spre exemplu, o idee dăunătoare transmisă în multe astfel de filme este plăcerea de neegalat a unei doze, în special luată de un dependent, care totuși rămâne la final un punct pozitiv pe listă, o parte distractivă și entuziasmantă a drogului, tocmai pentru că nu este corelată cu realitatea din spate: că pentru un dependent, sau pentru o persoană care se află într-o stare psihică proastă, aceea doză este aproximativ singura care se mai apropie de normalitate, lucru care nu este deloc pozitiv.
Cum am spus mai sus, Euphoria este un exemplu ce merită studiat, mai ales pentru că, în aparență, atacă drama dependenței si a utilizării drogurilor tocmai prin personajul principal, Rue. O cunoaștem pe Rue cu o problemă deja gravă, care ar fi putut să o omoare, încercând, uneori, să renunțe la folosirea drogurilor. Atunci când ni se narează cum a început totul, vedem că Rue își făcuse un obicei din a consuma pastile puternice ale tatălui său bolnav (opioide, care dau dependență extrem de ușor), lucru care mai târziu se transformă într-o dependență. Totuși, probabil că dacă am fi văzut scenele în alt context, fără să cunoaștem faptul că Rue va deveni dependentă, nu ne-am fi pus atâtea probleme și am fi privit totul diferit: da, nu este bine, da, ar fi trebuit să se abțină, dar nu este atât de tragic și în niciun caz nu înseamnă că peste doar câțiva ani aproape va muri din cauza unei supradoze. De asemenea, cele mai multe semne de întrebare se află în jurul poveștii lui Rue, căci în afară de faptul că ea este dependentă și știm toți că drogurile sunt un „nu” pentru ea, aproape toată lumea pare să consume niște droguri, fără absolut nicio problemă sau pericol, cu excepția stării resimțite și situaților în care sunt puși în acel moment. Spre exemplu, atunci când Cassie și Maddy iau împreună Molly la carnaval (în sezonul 1), toată scena pare perfect normală, totul s-a întâmplat și în trecut și se va întâmpla și în viitor, dar, ca prin magie, ele sunt scutite de orice pericol (deși acest halucinogen are un risc semnificativ de dependență, atât psihologică, cât și fizică). Chiar și consumul relaxat de marijuana, fără vreun risc, este destul de nerealist, având în vedere că 10% din oameni ajung să fie dependenți. Toate acestea se află într-un contrast evident cu povestea lui Rue, care intuiește cât de cât un adevăr: că orice fel de consum este un pericol, pentru că dependența vine treptat, pe terenul propice al unor vulnerabilitati emotionale, și, pentru mulți, avansând de la droguri mai ușoare la cele de risc mare.
Din fericire, exista și câteva producții care reușesc să prezinte problema consumului de droguri mai aproape de realitate. Câteva exemple ar fi „Cherry” sau „Take your pills”. Oricum, drogurile și riscul de dependență variat pe care ele îl dau rămân destul de nerealiste în majoritatea filmelor. Nu putem clasifica oamenii în dependenți și nedependenți cu atât de multă ușurință, pentru că oricine se află într-un anumit pericol, mai mare sau mai mic, pentru că orice consum relativ regulat sau des se poate transforma în timp într-o dependență, și, pentru că orice stare emoțională neprielnică, deși normală, poate duce la un impuls de a consuma din nou (și poate mai mult), deci reprezintă un risc suplimentar. Deciziile pe care le luăm pot fi profund afectate de informațiile pe care ni le luăm din filme și de perspectivele pe care acestea ni le insuflă, deși nu în mod conștient. Așa că, din când în când, ar fi bine să spargem imaginea pe care filmele ni le creează cu un search pe google.
Text: Mara Moldoveanu
Grafică: Lavinia Dumitru
Foto: Bianca Tanase
PR: Sonia Câmpan
DTP: Diana Gherghina
