Mai devreme sau mai târziu, cu toții vom fi puși în fața faptului împlinit de a trebui să ne câștigăm existența, asta dacă nu s-a întâmplat deja. Problema maturității. De asemenea, de mici avem tendința naturală de a încerca să ne câștigăm autonomia, independența, libertatea, încă de pe la vârste fragede când zicem „Lasă, mami, mă descurc!”. Însă, această descurcare este din ce în ce mai tremurândă pe măsură ce înaintăm în provocările vieții. Evident, un factor ce pune multă presiune în viața tânărului adult este partea financiară. Apar întrebări de tipul „Oare mă voi mai descurca?”, „Îmi ajung banii pe luna asta?”, „Oare pot sa prind loc la buget sa scap de taxă?”, „Voi avea destui bani încât să mă bucur de vara aceasta?”. Cu toate aceste îngrijorări, ce te faci când cazi în capcana banilor, vâzându-i ca pe un scop, nu ca pe un mijloc? Din nefericire, se nasc cele două extreme: cei care trăiesc pentru a câștiga mulți bani și care au numai asta în vizor și cei care câștigă bani cu mult chin încât să trăiască o viață decentă, cu minimul posibil.
Este evident că un echilibru în toate este soluția pentru orice, însă când ajungi captiv în problemele financiare, este dificil să-ți îndrepți mentalitatea, având nevoie de rezolvări rapide și stabile. Orice lucru bun se face în timp, nu peste noapte, așa funcționând si independenta financiara. Bineînțeles că există unele moduri mai puțin „ortodoxe” de a obține sume exorbitante peste noapte, dar ce este religia într-o țară în care dăinuie capitalismul, într-o lume în care demnitatea și corectitudinea nu mai există, dar care e plină de manipulare și profitare. Sistemul te va secătui de energie și entuziasm, fiindcă materia primă este însuși omul, care e modelat și dominat de aceeași specie, însă cu câteva mii de euro în plus în contul bancar.
Astfel, să te afli într-un context care nu te învață ceva nou, care nu contribuie la dezvoltarea ta personală sau care, prin monotonia sa, poate duce la degradarea stării psihice nu este deloc un caz fericit. Din păcate, nimic nu este corect, începând de la momentul nașterii chiar: unii pot avea norocul să fie „distribuiți” către familii înstărite, fără grija zilei următoare, cu multă afecțiune de oferit, iar alții pot avea ghinionul să vină pe lume într-o familie abuzivă, nocivă, fără resurse. Din cauza aceasta, cei mai puțini norocoși ajung în viața de adult să devină ușor-ușor sclavii sistemului, contribuind la algoritmul de funcționare: clasa muncitoare sau plebea și clasa investitoare sau cei care sunt la manete. Cu siguranță că factorii principali sunt educația și încrederea în sine: convingerea interioară de a ști că meriți condiții mai bune, că meriți să fii respectat și apreciat. Fiecare dintre noi are propriul sistem de valori, asta e clar. Însă maximul pe care-l putem face pentru oamenii care muncesc și fac bani ca să trăiască, indiferent de moduri, este să avem o atitudine empatică, să fim sinceri și să ascultăm ce are de zis cel din fața noastră. Atunci când stagnezi, te simți mizerabil, lumina de la capătul tunelului devine difuză, iar relaționarea poate fi un colac de salvare, legătura sincer afectivă. Într-adevăr, nu e plăcut să lucrezi 12h la Mega Image, acțiunile repetitive pot duce la alterarea sănătății psihice, dar tot chinul ăsta poate fi singurul răspuns atunci când ai mai multe suflete de crescut. Este important să ții evidența raportului timp-profit. Programul 9-5 este cel mai dăunător, inhibând și mai tare omul din a face ce dorește și ce-i place, din a face ceea ce contează cu adevărat, cum ar fi proiecte personale. De aceea, chiar și în momentele scurte de pauză, este nevoie să ne prioritizăm și să ne reîncărcăm bateriile pentru a lupta mai departe.
Ce te faci dacă, zi după zi, scopul tău este să faci din ce în ce mai mulți bani, detașându-te încet de lumea reală, de cei dragi, de plăcerile vieții, de prezent? Când te ghidează traumele din trecut, este cel mai greu să gestionezi poftele tale compulsiv-obsesive care să ți ofere o stabilitate iluzorie. Frica de eșec, de lipsă sau de inadaptabilitate sunt cele ce alimentează acest scop extremist. În secret sau nu, cu toții avem idealuri înalte, dorim cu ardoare să contribuim la o schimbare în lume, să facem ce-am visat mereu și nu am avut curaj sau timp…dar oare banii le rezolvă pe toate? Studiile spun ca șansa de a face destui bani pentru a trăi rezonabil este de 1 la 5, iar traiul de lux depășește aceste statistici. De menționat este că banii nu secretă serotonina, hormonul fericirii, aceștia fiind doar un mijloc pentru a ne atinge obiectivele și standardele personale. Traumatizarea identității și deconectarea masivă de tine te va face să alergi orbește după lucruri materiale și după realizări tangibile, doar că fără direcție. Împătimitul după bani îi va strânge la infinit până va trece în neființă cu ei de gât. Într-adevăr, este un beneficiu să economisești pentru vremuri grele, sună excelent să-ți poți programa un city break bătând din palme, însă bancnotele nu vor menține dopamina ridicată, fericirea constantă.
În final, ceea ce diferențiază împlinirea de neîmplinire în independența financiară sunt educația, încrederea și realizarea obiectivelor personale. Să gestionezi propriile tale venituri la începutul maturității poate fi o provocare inegalabilă, dar banii aceștia nu sunt zeități la care să te rogi, nici bocitoare la care să plângi. Să eviți extremele, cheia succesului este însăși echilibrul.
Text: Aurora Maria Hiastru
Grafică: Ilinca-Teodora Ciochia
Foto:Stancescu Ana Ilinca
DTP: Diana Gherghina
